26-06-10

Un proiect, o gogoasa si un balon

Ori de cate ori s-a aflat in impas, George Becali a apelat la metoda clasica de aburire a suporterilor. Un proiect. Fie ca a vizat sase luni de zile sau doua saptamani, proiectul lui Becali a reusit mereu sa prosteasca pe prosti cu un nou plan anuntat cu nonsalanta in ciuda faptului ca precedentul, promis acum trei luni, a insemnat un dezastru. Nerusinarea formulata de forma ”de acum incolo, de maine voi....” s-a manifestat la posturile de televiziune aproape personale.

Proiectele sale au adus antrenori in functie de starile sale sufletesti, de filmele vizionate sau horoscop, de telefoanele prietenilor interlopi, de conflictele pe care le avea cu suporterii sau de strategiile sale de tip ”mai sunt cinci zile pana la derbyul cu Dinamo.” Mai rau, in cazul ultimului tehnician au mai ramas in picioare doar doua criterii de slectie: 1. Cine mai este dispus sa lucreze cu mine? Si 2. Cine se poate lasa calcat in picioare si sa poata tine aceasta echipa falimentata cat mai aproape de podium?

De aceasta data a aparut proiectul numit Piturca. Mai intai l-a convins pe Piti ca nu se va amesteca peste deciziile tehnice ale acestuia (altfel Piti nu ar fi venit in Ghencea), apoi, sfatuit de Paunescu si Piturca, a decis ca nu este de ajuns sa faci promisiuni odata cu aducerea unui nou antrenor si au urmat gesturile simbolice: mai intai Piturca se intalneste cu suporterii pentru ca toata lumea sa vada ca tehnicianul nu tine cont de sensibilitatea propriului patron care s-ar putea simti jignit de faptul ca antrenorul pus de el negociaza fix cu dusmanul care l-a muit pe el – marele aROMAN timp de doi ani de zile.

In felul acesta mesajul transmis a fost clar ”suporterii conteaza mai mult decat tine Gigisor, trebuie sa le demonstram lor ca ei sunt importanti, iar tu esti pe linie moarta”. In realitate a fost ceva de genul ”Gigi, taci dracului macar o data, mergi pe mana mea, sa vezi ce mi ti-i prosteste mintenas. Asta daca vrei sa vin si daca mai vrei sa pupi Champions League”. Iar Gigi, presat de propria neputinta si de falimentul la care a adus aceasta echipa a tacut. Pana cand, vom vedea. In acest timp suporterii, satui de umilintele fotbalistice dar si epuizati de proteste, au fost impresionati cerand timid doar (va vine a crede?) tacerea lui Becali (de ce nu izgonirea definitiva?) dar si ”capul lui Motoc” a se citi Argaseala (la ce va foloseste dragilor? Este Argaseala raul suprem din club?).

Automat, cum nu era de ajus acest prim gest simbolic, a fost adus in Ghencea si George Paunescu. Schema a fost bine gandita, acest fapt realizandu-se pentru a se demonstra o data pentru totdeauna ca Becali este nevoit sa plece capul in fata celui pe care l-a aruncat afara ca pe o mase stricata si de la care, prin presiune si cu smenuri, a ciordit bunatate de echipa. In realitate, pe langa simbolism, Piturca si-a adus un tovaras in conducerea Stelei, unul siret care sa suplineasca lipsa neuronului la nivel de conducere a stanii.

Acum ce va urma? Fara indoiala, o continuare a protestului in forma cunoscuta, ar fi o greseala. Planul din urmbra scornit de Piti si Paunescu a fortat serios mana AISS-ului si a protestatarilor. Automat a adus suporterii stelisti in situatia de a se expune printr-o continuare radicala a protestului, in fond o solutie potrivita si egala cu abuzurile si infractiunile camatarului. Pe scurt, valul celor dispusi sa ”spere ca va fi bine” a se citi - al celor care, istoric s-au multumit cu putinul foamei acceptabile, va matura orice strigat de disperare al Peluzei Sud si AISS. Orice protestatar care ar acuza ca proiectul unui probabil balon de sapun lipit de existenta sinistra a unui personaj lipsit de etica si minte – George Becali, nu are cum sa readuca echipa de fotbal Steaua acolo unde este locul, va fi tinut la colt pe motiv ca este antistelist.

Cu toate acestea, a credita 100% acest proiect, i-ar putea transforma pe protestatari in acei ”suporteri de rezultat” atunci cand lucrurile vor merge rau la Steaua, iar protestele radicale vor trebui reluate. Plecand de aici gasesc ca un titlu potrivit pentru acest articol ar fi fost ”intre ciocan si morala pentru AISS”.

Peste tot si toate faptul ca exista suporteri care pot fi ametiti cu orice promisiune ma infioara. In fond romanii se incadreaza pe aceeasi linie ”alege-ti presedintele promovat de manelisti” sau "omoara-i pe golanii din Piata Universitatii contestatari ai presedintelui comunist care tocmai a furat o Revolutie".

Prefer nebunia, prefer radicalismul dar coloanele de tip varga ma ingretoseaza. Sunt cei care isi declara dragostea eterna pentru a-i injura pe ”favoriti” atunci cand adversarul conduce, sunt cei care isi declara iubirea pentru fotbalisti pentru a-i ameninta daca echipa merge rau, sunt cei care prefera sa isi aleaga un adversar vulnerabil (fotbalistii sau alti suporteri) decat sa lupte cu cel mai puternic. Multi dintre razboinicii care urla razboinic si vitejeste pe gard ori de cate ori un dinamovist trece prin fata lor sunt maleabili atunci cand sunt chemati la negocieri. Se bucura ca sunt ascultati gandind ca sunt importanti si ca parerea lor ar conta cat un bob de roua. ”Minte-ma, dar fa-o frumos”. ”Sunt de partea ta daca imi vei promite ceva va intai”. ”Sa speram ca va fi bine...”. ”Ce bine ar fi daca ar fi bine. Dar, parca nici acum nu e rau, nu?”.