10-06-10

Apa vie

Eram inconjurati de Dacii 1310, si de Olcituri, dar ne visam, ca oamenii mari, cu geamul coborat la maxim, si cotul scos, smechereste, afara, cu o blonda disco in dreapta, la volanul unui Renault 21, al unui Mercedes Cobra sau al unui Audi 80.

Auzeam franturi din discutiile febrile ale celor mari, cand se reunea familia, si printre Iliescu, Roman, capitalism, privatizare, liberalizarea pietei, si libertate, auzeam vorbindu-se, evlavios aproape, desi relaxat si cu zambetul pe buze, de Van Basten, Maradona, Careca, Matthaus si Zenga.
Erau niste nume care nu se exemplificau printr-o silueta fizica, pentru ca, ei nu erau oameni. Erau cei la care oamenii mari, in mod de neinteles, se inchinau!
Cica urma un fel de intalnire, care depasea cu mult in importanta grevele, Piata Universitatii, vizele, neo-comunistii, sau minerii.

Pe noi nu ne interesa prea mult, pentru ca aveam probleme mult mai grave la care sa ne gandim la gradinita, unde doamna ne spusese ca cine nu aduce hartie lucioasa de cinci culori, nu intra la serbare. Aveam probleme mari!

Cand a inceput aceasta “sedinta” – din ce intelesesem eu – a echipelor de fotbal din Italia, o tara cat o lume, ca prin minune, nu mai eram certati daca spargeam cate un borcan sau o farfurie si primeam in fiecare zi bani sa ne luam inghetata din aia in ambalaj de unt – chiar daca nu mancasem inainte: haha! – spre ciuda si cearta bunicilor care-i apostrofau pe copiii lor: “Tu nu-l vezi, draga, ce face ?”

Urechile nu ne mai erau inrosite, pentru ca, cumva, dintr-un motiv misterios, copiii bunicilor nostri se transformasera in bunicii copiilor lor.

Din televizoarele de-abia cumparate, cate un Goldstar sau Sony Trinitron la unii, un Akay sau Philips la altii, sau un vesnic Electrostar la cei mai multi, razbatea o simfonie de sunete si culori, desprinsa din povestile despre vrajitoare bune, care avea un efect nemaintalnit asupra adultilor.

Timp de o luna si ceva, cea mai frumoasa luna dintre lunile posibile, am fost liberi si fericiti, fara griji, fara probleme, fara sarcini si fara pedepse.

Am stat lipiti cu nasul in televizor, timp de o luna, cazuti intr-o fascinatie absoluta, pentru ceea ce a insemnat trecerea de la povestile de copii mici, la povestile de oameni mari.

A fost cea mai frumoasa luna din viata noastra!
_ _ _ _ _

Peste patru ani, problemele ne copleseau. Mestecand Turbo, ne uitam invidiosi la bogatasii aia cu nasul pe sus, care aveau in picioare Adidas Torsion sau pantofi sport cu luminite ce se aprindeau la fiecare pas, si ne gandeam la ce drama existentiala absoluta traim! Cu tenisii nostri chinezesti in picioare, le dadeam numai scoruri din doua cifre la miutele ce se transformau in executii.

Desi aveam la gat medalii ce se vreau a fi din metale pretioase, castigate pe munca si talent (mai mult talent), cumva Universul nu ne recunostea dreptul la Adidas Torsion.

Intre timp, ne recunoscuse dreptul la un Renault 21, care, insa, nu ne mai interesa! Aparuse Laguna! De blonda disco, nu putea fi, inca, vorba!

A fost o vara inceputa sub auspiciul reprosurilor in legatura cu scoala, de parca asta ne interesa pe noi. A fost vara in care ne-am inceput, pe plajele din Mamaia, ca protejati ai unor grei ai cetatii, construirea patrimoniului cultural, referitor la cauzalitatea nationalitate-forma, greutatea si consistenta, a sanilor, bulanelor si feselor de femeie. Suedeza, norvegiana, israeliana, grecoaica, englezoaica, frantuzoaica, mulatra sau caucaziana. Nediscriminatoriu!

A fost vara in care ne culcam la pranz, in mod absolut obligatoriu, pentru ca asa vroiam noi!
A fost vara noptilor cu ness si Cola.
A diminetilor cu miros de tei si de salcami in nari. Si gust de glorie absoluta in suflete.
A fost vara cand am incetat sa ne mai apartinem noua.

A fost vara in care am adunat diamante din iarba mandriei noastre aflate la maximul ei absolut.

A fost cea mai frumoasa luna din viata noastra!

_ _ _ _ _

Peste patru ani, situatia se inrautatise dramatic. “Nu mai esti copil”, auzeam din toate partile. “O sa ajungi la oi, daca n-o sa te tii de treaba!” "Fii serios, ce sa caute la oi? Acolo trebuie sa stii matematica!"... De morala lor ne durea pe noi!

“Citeste, ma copile, o carte, tu chiar vrei sa fii rusinea familiei?” “Lasa-ma, domne`-n pace!” De cartile lor ne durea pe noi!

Ne durea de cum sa-i mai prindem, pentru a “n”-a oara poseta, pentru a alimenta dependenta pe care o aveam, o recunosteam si ne mandream cu ea: albumul Panini! Si nu ne-am lasat pana nu am reusit, intr-una dintre putinele batalii ale vietii pe care le-am dus, cu demnitate si onoare, pana la capat: pasaportul nostru etern pt. recunoastere:un album Panini complet!

Renaultul 21 era istorie. Se prefigura insa, destul de clar, bomba disco. Istoria noastra am scris-o, dupa un lob de geniu si un sut cu stangul al unui numar doi, urland pe bulevardele orasului, din Piata Ovidius pana la Dacia si inapoi, in curse prin care, pe jumatate iesiti din masina-un Laguna deja demodat- cu tricolorul deasupra capului, aveam impresia ca cei care ovationeaza, ne ovationeaza pe noi, pentru cum i-am ovationat pe ei.

Era o solidaritate in simtiri, o unire a simturilor si o bucurie a sufletelor, care s-a prelungit in sustinerea cocosilor, sau a celor care dansau samba, intr-o constientizare a frumusetii si importantei fotbalului, in afara interesului strict national.

Atunci am facut cunostinta cu ceea ce inseamna – cultural, social, politic, economic, emotional – “sedinta” marilor echipe.

A fost cea mai frumoasa luna din viata noastra

_ _ _ _ _

Peste patru ani, aveam 78 de kg, alergam in fiecare dimineata 8-9 km, si faceam 500 de flotari pe zi. Mancam cand vroiam un pui intreg cu cartofi, cu telemea si cu carnati afumati, dupa care bagam o bere si o ciocolata si nu aveam nimic!
Blondele disco, au devenit o problema. Adevarat ca trebuie sa ai grija ce-ti doresti! Vel Satisul a luat locul vechiului Laguna, in visele noastre despre el.
Nu mai avem probleme cu cartea, ci cu jartiere, sutiene, Chaneluri, Diouri si niste aratanii care cica s-ar numi relatii stabile!?

Se profileaza foarte clar ca nu vom fi nici in Liga I, nici la vreo Olimpiada, cum visau in verile americane niste bieti naivi -antrenori emeriti- si nici nu vom avea bursele alea pe care le mai sperau unii, pe la Freiburg, pe undeva.

Ne bucuram ca unul dintre intimii nostri, adevaratul si unicul R, a revenit dupa o cazna de 2 ani, in ce speram sa fie, covorul rosu pe care sa aterizeze porumbelul aducator al vestii mult asteptate: pentacampeon!

A fost vara in care ne imparteam intre intimitatile unor forme generoase cu miros de pacat si, si mai intimitatile intalnirii cu niste vechi prieteni de peste tot din lume.

Cand toti ne spuneau ca ne irosim timpul, si ca trece viata pe langa noi, radeam in sinea noastra, stiind ca noi traiam la maxim.

Atunci, intre Franta si Argentina si Brazilia dar si intre Mihaela, Elena si Crina, am devenit specialisti in surprizele pe care ti le poate oferi viata. Pentacampeon!

A fost cea mai frumoasa luna din viata noastra!

_ _ _ _ _

Peste alti patru ani, degradarea era maxima. Nici vorba de Vel Satis, dar am si revenit la 21. Faceam niste studii care nu stiam daca ne vor ajuta cu ceva, aveam 95 de kg, si o disponibilitate din ce in ce mai mare spre facil. Eram tinuti la suprafata de apropierea de Steluta, pt. care mergeam doua ore, dupa act, din Ghencea, de unde statea Ea, pana unde stateam noi, pentru a fi luati la rost – de cine stie cum dracu le mai chema, ca unde am fost si cu cine, pana la ora aia. Raspundeam calm si delicat: “In Ghencea fa! Cu Steluta!” Ne-a trebuit blonde disco! Na, blonde disco!

Mergeam 6 ore cu trenul pana acasa, ca sa mirosim aerul sarat al unei diminetilor in care ne trezeam gandindu-ne la fierbintea noapte trecuta si la implicatiile ei: De ce dracu nu-l joaca pe Del Piero titular? Dupa care ne uitam dupa ambalaj. Era desfacut. Totul era ok!

Ne intalneam cu destinul, intre o pizza taraneasca mare, pe vatra si un catenaccio restilizat.

A fost cea mai frumoasa luna din viata noastra!

_ _ _ _ _ _

Dupa alti patru ani, suntem la peste 100 si de kg, si la mai putin de trei ori pe seara.

Nu mai suntem “puisor” sau “printule”, suntem “boule” si “idiotule”. Nu mai suntem “iubitelul meu drag si scump”, suntem “esti un nesimtit si jumatate”. Nu mai suntem vedetele anturajului, pt. ca anturajul are aceleasi probleme pe care le avem si noi: locuri de munca, rate, promovari, leasinguri, familie si copii -unii, alcoolisme si depresii –altii, esecuri dureroase sau dependente, drame si tragedii.

Ne dam insa seama, ca daca vom evita gastritele, hepatitele, ulcerele si cancerele, avem sansa sa mai traim niste veri.

Patrimoniul nostru sufletesc – daca suntem destepti, adica pansamentele pt. suflet, pentru cand o sa avem 120 de kile, n-o sa mai putem nici macar odata pe noapte, si n-o sa fim nici macar “nesimtit si jumatate”, ci “lepre si putori” sau ignorati cu desavarsire – ni-l construim acum.

Urmeaza cea mai frumoasa luna din viata noastra.

Bucurati-va de Mondial!

Moskopole