07-06-10

Farsa

Se intampla, uneori, ca un om sa fie apreciat la justa valoare a muncii depuse abia in momentul in care nu mai este. Rar se intampla, insa, ca un om care a fost blamat de majoritatea cvasi-totala, asa-zis cunoscatoare, a unui fenomen dat, sa fie dimensionat atat de bine la adevarata sa valoare chiar prin actiunile celor care l-au subapreciat, jignitor, imoral si cel mai important, incorect.

Toata activitatea lui Victor Piturca, la Echipa Nationala, sta, din pacate, sub semnul antipatiei profunde a majoritatii presei (si, din pacate, ca efect de influentare directa, a majoritatii publicului), antipatie care, suprapusa peste caracterul deplorabil, iar acesta la randul sau, suprapus peste un nivel profesional submediocru al presei, a condus la una din cele mai mari nedreptati contemporane facute cuiva, in fotbal, in opinia mea!

Personalitatea lui Piturca era in contradictie cu trendul pe care il impuneau marii formatori de opinie de la Intact si Pro (spre si in beneficiul publicului, sanchi!), astfel incat circul de cateva ore din fiecare seara, nu putea sa fie favorizat de catre selectioner. In nici un caz de el, in mod direct, dar nici de catre ceilalti componenti ai Natioanalei, pt. ca, ( asta da vina!) lui Piti nu-i placea panarama, caterinca, mistoul!

Rezultatele lui, in exact aceleasi conditii ca cele de azi („de lumea a treia”), au fost luate ca ceva firesc, normal, si chiar obligatoriu!

Piturca nu vorbeste cu presa (de fapt el vorbea in limitele normalului, la conferintele de presa), atunci inseamna ca o calificare fara emotii e ceva firesc, natural, care nu merita remarcat si apreciat la adevarata sa valoare (vedem noi acum care e aia)- valabil si pt. celelalte doua calificari-ultimele!. Egaluri impotriva camioanei si vice-campioanei mondiale, cu un joc solid, trainic, chiar daca nu spectaculos, si un penalti distanta de calificare nu numai ca nu au fost de ajuns pt. presa, dar au fost un pretext ridicol, de un absurd extrem in a-l desfiinta in urma unor performante extraordinare (vedem noi azi, cat de extraordinare)

Presa s-a comportat exact pe aceleasi coordonate pe care le reprosa lui Piturca: aroganta, ranchiuna, razbunare! Numai ca la Piti, aroganta era justificata de nivelul profesional tradus in rezultate de mare exceptie (cum se demonstreaza azi), iar ranchiuna si razbunarea sunt desfiintate de "n" marturiii ale fostilor sai jucatori, care spun ca e un om de o corectitudine exemplara.

La cei din presa, in frunte cu marii formatori de opinie Tolontan, Naum, Geambasu, Buzarin, Vochin, Ivanovici, Ioanitoaia, ranchiuna si razbunarea fata de cel care nu le-a facut nimic altceva ( nici „zdrente”, nici „hahalere”, nici nu „gaozari”, nici „tigani imputiti”) decat sa le califice Echipa Nationala a tarii lor la un turneu final, aceste caracteristici (ranchiuna si razbunarea) au luat forma reala a unei actiuni concertate, de linsaj moral, mediatic, prin actiuni de manipulare a maselor, prin :
1. Prezentarea unor posibilitati de rezultate mult superioare pt. ceea ce inseamna generic „fotbalul romanesc”.
2. Subevaluarea crasa a rezulatelor obtinute, si trimiterea lor in derizoriu.
3. Acuzarea unei atmosfere inchise (care de fapt, era doar o atmosfera profesionista de competitie), si prin extindere, „dispretul”, „aroganta” selectionerului fata de suporteri. (cine a fost in preajma lui stie ca nu refuza niciodata o poza sau un autograf n.n.)
4. Acreditarea ideii ca este sub influenta fratilor Becali, carora le promoveaza jucatorii, impotriva intereselor Echipei Nationale, si impotriva fotbalului romanesc.

Din cionirea acestor 4 (cel putin) unde de atac marsav, in dispretul constientizat al moralei, si cel mai important al realitatilor, Presa romana de sport a creat cel mai mare act de dezinformare publica, in aceasta actiune de linsaj la adresa celui pe care istoria il va retine ca unul din marii antrenori ai Nationalei.

Dar asta nu a fost de ajuns!
Nu credeam ca o sa-mi fie mai rusine de rusinea de a o avea pe muista lui Ilie Stan, ministresa peste trei Ministere ale Romaniei.

Razvan Lucescu, era pt. toti dobitocii spalati pe creier "un baiat manierat", "educat", cu "deschidere", care "se informeaza", cu "mentalitate", care va aduce "un suflu nou", pentru ca a demonstrat "pricepere", "meserie" si este "apropiat de jucatori", dar cel mai important, "respecta publicul" pentru ca "are o relatie deschisa cu presa".

Nu conta ca si-a dat adevarata masura a caracterului cand a injurat in continu o femeie, timp de cateva zeci de secunde, fara sa se repete: arbitra de margine a unui amical obscur. Nu conta ca ne-a aratat cine este, cu adevarat atunci cand, dupa un meci castigat, principala sa grija a fost sa-i arate semne obscene patronului, in vazul unei tari intregi. Nu conta ca a demonstrat labilitati psihice severe atunci cand, dupa un meci, a luat-o la picior, de nebun, peste pod, mergand fara directie. Nu conta ca era un looser de meserie, pierzand toate mizele importante ale carierei sale: sfertul cu Steaua, si cele doua campionate, tot in fata Stelei! Nu conta ca si-a exhibat frustrarile profunde de care sufera,cand, in urma finalei Cupei, castigate in fata Stelei in anul cu sfertul, a asezat trofeul pe pervazul geamului si l-a tinut acolo trei saptamani, ca sa-i faca in ciuda (in mintea lui proasta) vecinului Olaroiu, care ii luase un campionat si o semifinale de Cupa UEFA!
Nu conta ca si-a instigat „elevii”la violente nemaintalnite in civilizatie, luand 5 cartonase rosii intr-un singur meci, si suspendand astfel meciul. Nu conta ca in acelasi meci, a fost aproape sa-l linseze pe arbitru! Nu conta ca la fiecare esec, era de vina arbitrul! Nu conta ca se victimiza non-stop, ca tesea numai conspiratii! Nu conta ca la Brasov, cu buget de cateva milioane bune, si jucatori cu f.f. multa experienta, a inotat in mediocritate, cu un joc meschin, inchis, urat, fara nicio performanta!

Nu conteaza ca-i da masina fiului minor, sa o conduca pe strazile Capitalei, pt. ca, doar e duminica, si il are pe bunicul militian in dreapta, si oricum, stie bine sa conduca, si chiar daca n-ar fi stiut, doar e un scop nibil, sa se culturalizeze la Bellu, pe lanag Aleea Artistilor, nu? Asta nu inseamna dispret cras fara de lege si fata de de cei din jur, nu?
Nu conta ca taica-su l-a impins de la spate peste tot: in stagiile de la Inter, de la Milan, la Coverciano! Nu conta ca taica-su i-a sponsorizat cu milioane mandatul de la Rapid, atunci cand venea cu bani de acasa pentru jucatori, pentru ca nu vroia Copos sa plateasca. O sa ziceti ca e laudabil! Nu e! E nenatural, artificial! E anormal sa vina taticul sa-ti dea bani, adica sa te ajute in activitatea pe care o faci, si apoi sa ai pretentia sa fii considerat independent, si sa clamezi ca tot ce ai facut ai facut de unul singur, fara sa te ajute nimeni!

E anormal sa spui toate astea, dar si mai anormal este sa fii crezut! Si cu totul si cu totul aberant este ca cineva sa te promoveze agresiv, si pe baza acestor minciuni, sa fii impus Selectioner al Romaniei!

Inteleg ca presa a facut o gresala cand l-a impus pe Razvanel la Nationala! Ce nu pot sa inteleg, nici sa accept, este faptul ca aceasta greseala este ocultata, si mai ales, perpetuata, falsificandu-se in mod ordinar si constient niste evidente, indobitocitocind si mai mult publicul prin urmatoarele teze:
1. Prezentarea unor posibilitati inferioare celor reale pt. ceea ce inseamna "fotbalul romanesc" - ii auzim la toate emisiunile pe liderii de opinie: "Daca asta ne e valoarea, ce sa faca Razvan?","Nu putem mai mult!", "Asta e nivelul!", "Nu vedeti ce campionat slab avem, de unde sa aleaga Razvan?"
2. Supraevaluare rezultatelor obtinute. – vezi saracia de egal cu Franta. Si in acelasi timp Subevaluarea crasa a infrangerilor – acreditarea ideii ca fost un accident acel 5-0, rezultat in urma caruia trebuia sa fie demis; precum si rezultatele foarte proaste din amicale si, mai ales, lipsa de perspectiva!
3. Prezentarea unei atmosfere deschise la Nationala (de parca sunt echipa de public-relations, si obiectivul lor e comunicarea, nu reprezentarea internationala prin atributul sportiv, pe terenul de joc)
4. Acreditarea ideii de bastion al luptei impotriva fratilor Becali, in beneficiul Echipei Nationale, si al fotbalului romanesc (uitandu-se lista de cumetri adusi sub tricolor)

Nu va suna cunoscut, dar in sens absolut invers?!

Sintetizand, Piturca, in conditii identice, si-a impus personalitatea pe stilul Echipei Nationale, prin selectie si tactica. A inventat din nimic 4 jucatori cu care ne-am calificat (Tamas, Ov.Petre, Cocis, Mazilu-contra Cehiei, la 2-0 de la Ct.), l-a impus pe Rosu, i-a dat credit lui Nicolita. A mizat pe talie pe linia de fund(prin Goian), a impus doi jucatori defensivi la mijloc (Chivu+1), a instaurat disciplina de fier, si ne-am calificat fara emotii, invingand Olanda, fiind si la un pas (penalti) de calificarea din grupe.

Razvanel a fost adus Nationala, pentru ca Piturca era "depasit", nu-i asa, si trebuia sa vina cineva cu prospetime, pentru a moderniza Nationala si a face saltul! De a o aduce la urmatorul nivel! Din toate punctele de vedere!
Deci, de la nivelul "la un penalti de iesirea din grupe de la un turneu final", nu?

Razvanel nu a adus nicio certitudine, intr-un an de cand a preluat Nationala! Niciuna! Nu numai ca nu a gasit raspunsuri la intrebarile pe care si le asuma a raspunde cand a fost instalat, dar in urma mandatului de un an, suntem acum, napaditi de alte multe intrebari!
Intrebari la care se parea ca raspunsul era usor, doar asa lasa Piti impresia!

Pe nesimtite, in doar doi ani, presa si-a schimbat radical tonul! Nu numai ca nu-l ataca pe cel care trebuia sa ne duca, „la nivelul urmator”, cum au urlat toti, in momentul in care cereau demisia lui Piti, dar ii inventeaza alibiuri!

Din extrema subestimarii rezultatelor obtinute cu Piti, prin supraestimarea posibilitatilor si a perspectivei glorioase a Nationalei care "s-a facut de ras la Europene", s-a trecut, in doar doi ani, la cealalta extrema, a subestimarii rezultatelor, tocmai pentru a-l proteja pe Razvanel!
Acum doi ani, Piti era „depasit” si „retrograd” iar rezultatele erau nesatisfacatoare, pentru ca noi aveam „posibilitati net superioare”, iar acum, „Macedonia este un adversar redutabil”. „aria de selectie este foarte restransa” (de parca la Piti era mai larga… doar ca meseriasul e meserias, face din rahat bici si mai si plezneste, iar produsul de marketing, acest Obama mioritic, e produs de marketing, si atat!) „astea sunt posibilitatile”, etc. etc. etc.

Tot ce va urma in continuare nu va fi decat o lunga agonie, cu presa pe post de aparatoare a unei investitii esuate din start, aparare ce, deja, nu mai este referitoare la Razvan, ci insasi la presa! Presa se apara pe ea insasi, aparandu-l pe Razvanel!
Acest lucru va insemna, „n” motivatii si artificii de tot felul, pentru a gasi scuze lui Razvanel pentru ceea ce reprezinta presa insasi: incompetenta si impostura!

Revenirea la realitate, din pacate, in acest caz, va fi mult intarziata de acest fenomen rar intalnit, in care Presa va fi infranta, pana la urma, de propiile-i actiuni! Din cauza ca esecul lui Razvanel va fi, in primul rand eseceul presei, care l-a sustinut, l-a fardat, cosmetizat, prezentat si impus printr-un lobby furibund la Echipa Nationala, si care-l sustine, in ciuda realitatilor, agonia va fi foarte, foarte lunga, cu presa pe post de aparatoare a unei investitii esuate, incercand sa ne convinga ca negru-i alb, cu extrem de multe sacrificii si pierderi ce vor decurge din situatia asta.

Traim cea mai mare farsa din istoria fotbalului romanesc!

Moskopole