14-05-10

GESTUL

Haideti sa ne intoarcem acum exact 5 ani in Ghencea.

Sunt in vestiar, baietii se pregatesc pentru meciul cu CFR. Atmosfera apasatoare. 4 ani fara trofeu. Si suntem Steaua. Incredibil.
Dica se apropie de mine.

- Dom’ presedinte, e unul la Tribuna 1 care ma injura de la incalzire, nu mai rezist…

Mi se pare ciudat. Cum naiba sa-l injuri pe Dica, mai ales dupa seria de goluri decisive marcate in retur? 1-0 cu Dinamo, gol Dica. 2-0 cu FC Arges, 2 goluri Dica. 1-0 la Craiova, gol Dica. 1-0 cu Sportul, gol Dica. Imposibil.

Incepe meciul. Geamul la loja, deschis. Omul meu e numai in picioare. Se agita permanent. Si injura la greu. Pe Dica. Pe Walter. Iar pe Dica. Deci, e posibil.

0-0 la pauza. Fac prima greseala. Cobor la Tribuna 1.

- Fratele meu, te rog eu nu-l mai injura pe Dica. Ce-ai cu el, te supara ca ne face campioni?
- N-alearga, dom’le, e indolent. Plus ca injur pe cine vreau, am dat 1 milion pe abonament.

Omul scoate abonamentul din buzunar si mi-l baga sub nas. Incerc sa-mi pastrez calmul. Fac a doua greseala.

- Auzi, nu vreau sa te simti jignit, nu vrei mai bine sa-ti dau eu banii inapoi si sa vezi meciurile care au ramas la televizor?
- Nici nu ma gandesc.

E pus rau pe cearta. Ma intorc si dau sa plec cand il aud.

- Auzi ba, du-te TU acasa daca nu-ti convine!

Ma uit la el si ma pregatesc de a treia greseala.

- Fii atent, sunt cu ochii pe tine. Daca te mai aud ca-l injuri, vin peste tine.
- Vino!
- Bine, forteaz-o tu si mai vedem!

Imi dau seama ca mai rau l-am starnit. Parca nu mai judec. Urc. Incepe repriza a doua. Omul meu injura, are potential. Acum il lasa pe Dica si ma ia pe mine. E mai bine asa. Ma lasa si pe mine si imi ia familia. Asta nu-mi place. Si atunci se intampla.

- Bai, sa-ti iau familia-n p…

Ma uit la el si la cei din jurul lui si o vad la cativa metri in spate. Fata mea, n-are nici 11 ani. A venit cu maica-sa la meci. Nu-i prea place fotbalul, dar stie cat de mult inseamna pentru mine sa luam titlul. Pare speriata. Ii intalnesc privirea. O privire pe care nu o voi uita niciodata.

Ma trezesc alergand ca un dement pe scari. Cineva ma prinde, vrea sa ma opreasca. Imi scot bratul din maneca si-l las cu haina in mana. Ajung in dreptul lui.

- Ce ti-am spus eu?

Nu mai aud ce-mi raspunde. Il lovesc. Cand ma intorc, vad camerele de luat vederi. “Ce-am facut oare?…” Simt ca se invarte stadionul cu mine. Imi sun mama, ii spun ce s-a intamplat. Plange.

Plec ultimul de la stadion. Meciul se terminase, batusem si facusem un pas urias spre titlul 22. Pentru mine insa, parea ca se terminase totul.

~~~~~~~~

PS Le multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine in momentele de dupa incident, ii cer scuze inca o data lui Radu Ion (am citit in presa ca ar fi declarat ca si-ar dori sa ma intorc in Ghencea, deci a trecut peste ceea ce s-a intamplat), le cer scuze tuturor suporterilor Stelei. A fost greseala vietii mele. O greseala pe care mi-am asumat-o si pentru care am platit. N-a fost nimic premeditat, ci doar o pornire pe care nu mi-am explicat-o nici pana acum. Si se implinesc 5 ani. Azi.

mmstoica.ro