10-05-10

Fotbalul este o meserie ca oricare alta!

In curtea scolii obisnuiam sa joc fotbal in fiecare pauza, visand ca joc pentru echipa mea favorita si ca eram jucatorul meu preferat.

Cand oamenii ca mine imbatranesc si realizeaza ca nu suntem destul de buni sa jucam pentru echipa favorita, ne alegem o cariera, incercam sa ne simtim bine la locul de munca si sa castigam cat mai multi bani pentru a intretine familia.

E un lucru curios, dar fotbalistii nu au voie sa admita asta. Sa spuna ca totul se rezuma la bani cand e vorba de munca lor.
Cand spun asta sunt numiti mercenari, lacomi si etichetati ca ahtiati dupa bani!

Şi în această ţară - pe nedrept, în opinia mea - jucătorii străini sunt cei care sunt acuzati cel mai des!

Deci, în loc de adevar, primim o şaradă pe masura!
Sau, cum Harry Redknapp spunea, Carlos Kickaball vine la conferinta de presa, spune ca el e visat de mic sa joace pentru clubul A, B, C sau D, şi semnează un contract baban pentru un muritor de rand..

Dar pe cine pacalesc? Ce gluma proasta!!

Sa fim sinceri: fotbaliştii, majoritatea lor, sunt la fel ca noi. Ei doresc să-şi câştige un trai bun. Ei sunt profesionişti!
Ei isi fac munca la capacitatea lor, şi, după meci, isi fac bagajele si se duc acasă.

Ei nu împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru club ca şi noi. Da, doresc să câştige, să aiba succes şi sa câştige trofee - Ii doare atunci când pierd. Dar nu în acelaşi fel în care ne doare pe noi fanii.

În adancul inimii noastre ştim acest lucru. Dar foarte puţini dintre noi recunosc asta!

În afară de fundasul lui Tottenham, camerunezul Benoit Assou-Ekotto, care a dat cel mai bun, onest şi interesant interviu pe care l-am citit la sfârşitul săptămânii trecute.

Cititi ce a spus el, în sâmbătă trecuta in Guardian:

"Dacă joc fotbal cu prietenii mei în Franţa, pot iubi fotbalul, dar dacă am venit în Anglia, unde nu am ştiut pe nimeni şi nu vorbesc limba engleză - de ce am venit aici.? Pentru un loc de muncă.
"O cariera este de doar 10, 15 ani Este doar un loc de muncă.. Da, este o meserie bună, foarte bună şi nu spun că urasc fotbalul, dar nu e pasiunea mea.
"Ajung dimineata pe teren de antrenament, la ora 10:30 şi încep să fiu profesionist.Am terminat la ora unu şi nu mai joc fotbal după aceea.. Cînd sînt la locul de muncă, eu mi fac treaba 100%. Dar, după aceea , eu sunt ca un turist din Londra, am cartela de metrou şi ma plimb cu metroul.. mănânc.

"Eu nu înţeleg de ce toată lumea minte! Preşedintele lui Lens, fostul meu club, Gervais Martel a spus ca am plecat pentru că am mai mulţi bani în Anglia, că nu imi pasa de culorile lui Lens.

"I-am spus:" Există un singur jucător din lume care semnează pentru un club şi spune, Oh, imi place tricoul clubului? " Tricoul tau este de culoare roşie-mi place.. lui nu ii pasa!. Primul lucru de care se vorbeaste sunt banii.

" Martel a spus ca mă duc la Anglia pentru bani, dar de ce jucătorii vin la clubul lui, deoarece arata frumos? Toti oamenii, toată lumea, atunci când merg la un loc de muncă, merg pentru bani.

"Deci, eu nu înţeleg de ce, atunci când am spus ca joc pentru bani, oamenii au fost şocaţi. Oh, este un mercenar! Fiecare jucător este la fel"

Desigur, unii jucători sunt mai pasionali decât altii. Puteţi sa va uitati la propria echipa si sa ii alegeti. Privind la Arsenal, de exemplu, cred ca Robin van Persie este mai pasionat decât Samir Nasri; Gael Clichy mai mult decat William Gallas.
Dar, pentru a folosi un cliseu vechi din fotbal, la sfârşitul zilei, ei doresc să fie cat mai bine plătiti.

Thierryii Henry, cei care devin atasati de cluburile lor din punct de vedere emotional,cum a facut francezul cu Arsenal, sunt excepţie de la regula!

Dar, haideţi să nu ne păcălim singuri, chiar şi Henry nu ar fi jucat pentru Arsenal GRATIS. La urma urmei, el a semnat un contract ca să rămână la club în 2006, în valoare de peste 100.000 de lire sterline pe săptămână, record la acea vreme!

Da, fotbaliştii sunt devastati atunci când pierd. Nu voi uita niciodată, de exemplu, figura lui John Terry in zborul spre casă de la Moscova, după ce a ratat acel 11 metri, care ar fi câştigat pentru Chelsea Liga Campionilor.
Nu am mai văzut vreodată un jucător de fotbal atat de afectat după o înfrângere. In mod clar a plâns toată noaptea şi a fost devastat. Nici macar nu putea vorbi!

A dovedit cat de mult ii pasa lui Terry de Chelsea, despre dorinta lui de a avea succes si de a castiga premiul cel mai mare pentru cluburile de fotbal. Dar când Manchester City l-a sunat vara trecută, pe cuvântul meu ca a fost ispitit.

De ce? Un contract mare de tot, desigur.

Săptămână trecuta, am auzit ca Andrei Arşavin flirteaza cu Barcelona, spunând că ar fi varful "a carierei sale” sa joace pentru catalani (mai târziu dand vina pe o greşeală de traducere).

I-a supărat pe fanii lui Arsenal pe buna dreptate. Cred ca e vorba de lipsa de respect, şi te afecteaza cu adevărat atunci când este vorba de clubul tau!

Pe aceiasi fani ai lui Arsenal nu i-am auzit sa se plânga când mulţi jucători străini, au declarat la fel, înainte de a semna cu Arsenal, ca isi doresc să joace sub Arsene Wenger la Arsenal.

Insa te afecteaza cu adevarat, cand vezi jucători ca Emmanuel Adebayor, care, la Euro 2008, a vorbit intr-un clip de promovare, la doar câteva ore după ce s-a văzut Arsene Wenger la Viena, ca sa il asigure că are viitor la Arsenal si este dedicat clubului.

Adebayor a declarat că televiziunii ca are contract cu echipa londoneza şi este fericit la Arsenal, dar a informat presa scrisă că el crede Arsenal încearca să-l vândă şi, prin urmare, el este mai mult decât dispus să plece.
De ce a făcut asta? Pentru că după aceea, el ar fi putut da vina pe ziare, ar fi putut nega totul şi apoi sa isi vada mai departe de viaţa, dacă o mutare profitabila nu s-ar fi realizat.

Realitatea a fost oarecum diferita. Interviul dat a fost inregistrat pe casetă, fanii lui Arsenal, ulterior, au văzut printre refuzuri adevarul şi Adebayor a fost huiduit la începutul sezonului următor. Un an mai tarziu a semnat cu Manchester City şi nu a fost niciodată iertat de “the gunners”.

Cu toate acestea, ipocrizia şi dedublarea ascunde doar faptul că jucătorii sunt ambiţiosi. Unii doresc să joace pentru cluburi mai mari şi unii doresc contracte mai mari.

Din nefericire, ei sunt crucificati daca admit asta, pentru că atunci când afectează clubul lor, fanii se înfurie.

Unii dintre fanii lui Arsenal considera ca dacă Arşavin este nefericit pe Emiratele atunci ar trebui să fie vândut.Insa el a avut un sezon foarte dificil şi i-ar fi foarte greu sa lupte pentru a intra în echipa Barcelonei.

Gândindu-ma înapoi la zilele mele, la locul meu de joaca, este evident că vremurile s-au schimbat. Cât de mulţi jucători în aceste zile a crescut jucand fotbal pe terase, cati au jucat pentru echipa a caror fani au fost in peluza, si cati dintre ei au ramas la aceeasi echipa toata cariera lor? Nu prea multi.

Este o lume dura de tot acolo. Este, de asemenea, dezbinata de ipocrizie si lipsa de onestitate. Si pentru acest motiv, il respect pe Benoit Assou-Ekotto, tocmai pentru onestitatea lui.

Traducere Armanovici dupa articolul scris de John Cross in mirror.co.uk