08-05-10

Ciobane, unde e cupa?

Greu de ales, ca stelist, între ziua de 7 mai şi cea de 7 iunie! De ce anume să te bucuri mai mult, de ziua de naştere a clubului favorit, ori de momentul în care, din întunericul "Cortinei de Fier", lumina care a acoperit Terra fotbalistică în 1986 a purtat numele de Steaua Bucureşti?

La 24 de ani de la miracolul de la Sevilla, Steaua de acum este la aceeaşi distanţă de roş-albastrul din 7 mai 1986, pe cât de departe este Gigi Becali de Valentin Ceauşescu, Valeriu Argăseală de Ion Alecsandrescu (binecuvântată să-i fie amintirea!), Mihai Stoichiţă de Emerich Jenei, Rudi Konrad de Geambazi şi... tot aşa! Din strălucirea unei nopţi magice care a scos pe străzi de la dinamovişti la rapidişti, până la bătrâni şi tineri - unica demonstraţie spontană de bucurie din 1945 până în 1990! - Steaua de acum respiră cenuşa creată de un primitiv al cărui unic univers este... oaia.

Că cel poreclit Guie nu ar fi ieşit din staul fără formidabilul renume al Stelei este o realitate. Că el umileşte istoria roş-albastră de fiecare dată când deschide gura, ţine de domeniul evidenţei. Mai puţin cunoscut este însă "amănuntul" că această nefastă creatură a pus în vitrina unicului club din România care are un muzeu, o copie falsă a Cupei Campionilor Europeni.

fcsteaua.ro va pune la dispozitie niste fotografii reprezentand “Puiul de Cupa” in varianta originala decernata in 1986 si varianta expusa in muzeul Stelei(pozele, precum si descoperirea, ne-au fost trimise pe e-mail de un suporter stelist). Nici nu trebuie să vă uitaţi prea atent la fotografiile pe care "paparazzi" fcsteaua.ro vi le pun la dispoziţie pentru a vedea diferenţele dintre cele două trofee. Una dintre ele s-a bucurat zilnic de privirea uriaşului conducător Ion Alecsandrescu, cealaltă are doar rolul de a tromboni oamenii. Cam asta ar fi şi diferenţa dintre Steaua '86 şi Steaua becaliană: una a fost autentică, cealaltă este doar pe post de praf în ochi.

Şi totuşi, unde este replica incredibilului trofeu câştigat de Helmuth Duckadam, Ştefan Iovan, Miodrag Belodedici, Adrian Bumbescu, Ilie Bărbulescu, Lucian Bălan, Ladislau Boloni, Mihail Majearu, Gavril "Pele" Balint, Marius Lăcătuş, Victor Piţurcă, Anghel Iordănescu şi Marin Radu, alături de impresionantul Căpitan Tudorel Stoica (vegheaţi părinteşte de Valentin Ceauşescu, Emerich Jenei şi Florentin Marinescu)?

Umblă vorba că acesta a fost pierdut din neatentia celor care au administrat clubul de-a lungul ultimilor ani si care pastrau trofeele castigate de Steaua de-a lungul timpului, „la loc de cinste”, intr-o debara din cadrul stadionului. Altii afirma ca simbolul grobianismului din România l-ar fi vândut, într-un moment în care avea nevoie de bani lichizi... Daca acest lucru se dovedeste a fi adevarat, Becali a făcut mai mult decât să scuipe cu bani pe demnitate, competenţă şi onoare! A vândut până şi cel mai important simbol al clubului!

După 24 de ani, România fotbalistică încă nu merită acest trofeu. La sărbătoarea a 24 de ani de la gigantescul extaz de la Sevilla, Steaua şi Becali par cei mai înverşunaţi duşmani. Şi totuşi...