19-04-10

Consecinţe fireşti

După meciul cu Dinamo am scris că am avut noroc să dăm peste o echipă mai slabă şi care a ratat mult. Aseară norocul nostru proverbial s-a numit doar pasa genială a bătrânului Petre Marin. Atât... în rest a fost un dezastru. O calamitate anunţată de tot, de la norul vulcanic la moartea lui Sandu Neagu. Ezoteric vorbind, nu a fost seara noastră pentru că altfel nu se poate explica cum o echipă senzaţională cu pretenţii la titlu a fost hăituită, pasată şi umilită de o echipă al cărui patron speră să termine sub linia europeană pentru a nu plăti prime de obiectiv fotbaliştilor.

Serios vorbind, aseară am cules încă o dată ce se seamănă de atâta vreme. OK. Marea majoritate ştiam, poate unii speram, ca şi în meciul cu Dinamo, să nu ne facem de râs. Buboiul s-a spart şi am încasat o umilinţă de neegalat în existenţa mea de suporter roş-albastru. Supercupa pierdută în faţa Rapidului mi se pare infimă faţă de ce am îndurat aseară cu stoicism.

Scaunele goale, jocul de neconceput, declaraţiile iritante ale individului şi bineînţeles jubilarea tribală a adversarilor au lăsat răni adânci într-o conştiinţă deja tăvălită de un coşmar ce tinde să se prelungească dincolo de limita suportabilă.

Cred că cei de la Nord au greşit când au refuzat să participe la meci. Şi 20 de bilete dacă ar fi fost, cred că ar fi trebuit să reprezinte culorile. S-a creat un precednt periculos pentru LPF, care visează demult la absenţa oaspeţilor de pe stadioane şi pentru noi care am trecut o bornă negativă. Nici când se reconstruia stadionul rapidiştilor nu am lipsit. Mai ţineţi minte deplasarea din 96? Câţi am fost atunci? Nu cred că eram 300. Oricum seria discriminărilor adversarilor la adresa suporterilor stelişti continuă cu acordul tacit al conducerii. Sezonul următor probabil că lucrurile vor sta la fel.

Cât despre joc, declaraţii şi restul circului, depăşim deja limita de avarie. Ce este încă şi mai alarmant, este că teoretic mai avem şanse la titlu cu stilul şi filosofia acesta de joc, având în vedere că şi restul echipelor au o prestaţie jalnică.

Revenind la noi, suporterii pe măsură ce timpul trece, ne erodăm. Am fost în tribuna din Giuleşti la multe meciuri şi la un 0-3 cu Sergiu Radu în mare formă am zis că este probabil cea mai drastică înfrângere pe care am încasat-o de la Rapid şi pe care o vom încasa în istorie pe stadionul lor. După meciul de aseară, mă tem să mă gândesc din nou la acest lucru. Cred că nici unul din noi nu poate spune cu certitudine că am atins pragul de jos, doar am mai atins o etapă firească a managentului de tip Becali. În suflet rămâne doar o durere crâncenă venită din frustrare, suferinţă, şi un strop de blazare. Ori noi nu am crescut în spiritul ăsta. Noi am crescut citius, altius, fortius, astăzi copiii dau şpagă conducerii. Ce mai e de spus?

Alex (keluboss)