03-04-10

Despre Steaua: boală şi tratament.

          Mulţi afirmă că echipa de fotbal Steaua Bucureşti a murit. De altfel, în univers stelele au, de la naştere, un destin tragic. Cresc, devin mareţe şi strălucesc…Subjugă şi creează vise. Şi apoi mor. Un ciclu natural. Şi acum să revenim la Steaua noastră (!?). Care dacă ar muri asemenea unei „stele universale”, şi-ar împlini doar destinul tragic. Poate poetic. Ar muri frumos, de bătrâneţe, sub greutatea timpului şi a istoriei, intrând în nemurirea memoriei.
         Din pacate Steaua noastră este în altă situaţie. Una antitetică alegoriei cosmice pe care am prezentat-o. Steaua noastră (mă repet obsesiv) este bolnavă. E bolnavă de Becali. O boală pe care însă am acceptat-o singuri. Pentru a scăpa de altă boală. Ca un medicament cu efecte secundare....L-am ingerat în urmă cu mulţi ani cu bună ştiinţă. Pe moment ne-a videcat, sau mai degrabă ne-a dat iluzia vindecării, am respirat din nou, trupul s-a revigorat. Dar boala a recidivat. O boală care nu e acută ci e cronică. În ultimul an (să zicem că doar atât) s-a încercat metoda chirugicală. Chirurgie la cald...Pacientul, (Steaua), fără anestezie, pe masa de operaţie (Ghencea). Dar operaţia ţine deja de prea mult. Vizând boala, bisturiele au început să taie şi trupul. Iar noi, din anticorpi, am devenit tulpini ale virusului. Şi acţionam nu spre tratament, ci spre altă îmbolnăvire. Separată. La nivelul mentalului. Mă gândesc acum la filmul The Jacket. Cu siguranţă majoritatea dintre voi îl ştiţi. Şi văd Steaua în cămaşă de forţă, supusă unui tratament halucinant. Pentru o crimă pe care nu ea a comis-o... Asta e esenţa. La fel ca Jack Starks, personajul principal al fimului menţionat, (n.r. actorul Adrien Brody), Steaua este victima. Victima unui „criminal”, care a ucis spiritul şi esenţa, dar şi a unui „medic” câteodată iresponsabil. Din pacate, la fel ca în antologicul film, mulţi dintre cei care încearcă să trateze pacientul, au ales metode neconvenţionale. Metodele primare. Câteodată barbare. Pentru ca este o barbarie sa asociezi sărbătorile cu moartea. Şi asta în numele iubirii!!! Astfel de metode nu atrag, ci resping. Şi de aceea toate aceste metode au fost deocamdată sortite eşecului. Asta este realitatea. Din nefericire, noi nu suntem într-un film. Nu putem păşi într-un viitor ipotetic, ireal...Trebuie să ne trăim prezentul şi drama. Să continuăm să ne iubim Steaua. Eu alt tratament nu ştiu.
         Probabil însă că doar tratamentul actual va continua. Şi ma tem. Şi mă rog, ca în urma lui să nu piardă exlusiv Steaua. Timpul ne va raspunde. Scadenţa e la vară, sau aşa ne place să credem...
         Până atunci bisturiele vor continua să taie adânc. Din ambele sensuri. Steaua va rămâne în cămaşă de forţă, şi zău, exact aşa arată zabaterea ei de pe teren. Echipa, bineînţeles, va continua sa joace prost; nici n-ar putea să o facă altfel, în condiţiile date. Peluzele vor continua să fie divizate...Suporterii să decadă. Unii se vor radicaliza, alţii se vor retrage în amintire, idealiştii vor spera.

         E greu si doare.

         Şi totuşi Steaua Bucureşti nu a murit.

         Forţa Steaua!




Azazello