30-03-10

A fi om e lucru mare, cioban te faci cand vrei…

Doar ce am vazut la TV episodul sase din serialul “ Visul American” in cadrul emisiunii Replay. Printre sentimentele evidente de bucurie amestecata cu o oarecare invidie ca n-am trait vremurile alea, printre imaginile senzationale cu jucatori de fotbal, nu Brillianti, PlayBoy si Printi verzi pe pereti, printre trairile generate de jocul senzational prestat de o generatie cum probabil nu vom mai vedea… o imagine surprinsa de moderatorul emisiunii mi-a stricat buna dispozitie si m-a pus serios pe ganduri.
Dupa meciul epic reusit impotriva Statelor Unite, jucatorii au sosit la hotelul in care erau cazati si au coborat din autocar in uralele suporterilor romani ce debordau de fericire. Ei bine dragii mei, printre fanii prezenti acolo, imbracat intr-un tricou alb ca branza si niste pantaloni de canepa ciobaneasca, cu o freza de mioara carliontata, cu un zambet tamp, venit sa-si salute favoritii, nimeni altul decat mult prea mediatizatu` creditor Gigi Becali.
Acum vin si intrebarile retorice. Ce cauta el acolo? Cine l-o fi adus? De ce? De ce e viata atat de nedreapta?
Cum de a ajuns un om care pe vremea aia chipurile era mare prieten cu Hagi, mare sustinator al nationalei, mare suporter. Un om care nu putea emite pretentii nici in a lustrui ghetele anumitor jucatori… astazi dupa saisprezece ani, sa murdareasca cu gura lui spurcata: munca, sacrificiul si performantele unor oameni extraordinari care ne-au adus fericirea, speranta si mandria de a fi romani.
Cat de pervers, insensibil, parvenit si fals sa fii ca om in viata asta?
Raspunsul e relativ: George, George Becali !
Are rost sa enumar cati din “idolii tineretii lui” au fost peste ani denigrati si balacariti de acesta? Iordanescu, Hagi, Dumitrescu, Dan Petrescu, Belodedici… n-are rost sa continui, chiar n-am de gand sa enumar intreg lotul Romaniei de la CM 94.
Stau si ma mai intreb inca odata: De ce e viata atat de nedreapta?
Alta imagine ce m-a facut sa tresar a fost la vederea fiarei, a lui Lacatus. Din pacate acesta nu era in teren, acolo unde i-ar fi fost locul. Era acolo sa-si sustina colegii, desi i se facuse o mare nedreptate, nu fusese convocat de catre Iordanescu, chiar daca se afla in apogeul carierei. Cat bun simt si respect poti sa ai pentru a face asa ceva? Tu ca fotbalist orgolios, nedreptatit… sa fii alaturi de colegii si prietenii tai pentru a-i sustine in turneul vietii lor, stiind ca puteai fi TU cel din lumina reflectoarelor. De cat calm si stapanire de sine poti sa dai dovada? Aflat in antiteza cu ciobanul mai sus amintit, un caracter de milioane: Marius, Marius LACATUS ! Alta legenda tarata prin mocirla in ultimii ani de catre un fost “admirator”, daca pot sa-i spun asa. Cuvintele sunt de prisos. Incerc sa ma las purtat de niste vechi zicale din popor: Roata morii se-nvarteste pac, pac, pac ! Daca tot suntem in saptamana mare poate ca Dumnezeu e sus si vede tot !


Maniacu