18-03-10

Dinamo - Steaua = 2-0 [Etapa 22]

Se termina meciul cu Otelul. Am castigat!. Perfect. Dar gandul imi este la meciul cu cainii. Mai sunt 5 zile. Avem multe de facut. Trebuie sa iau materialul de la croitorie. Sa il sun pe xx sa nu uite sa ia inca 10 kg de vopsea albastra si vreo 3 de galbena.

E sambata dimineata. Ne strangem destui insi si plecam spre locul unde vopsim. Nasol, inca e zapada pe jos. Ne facem curaj cu niste bere si dam zapada cu ce gasim. Mai asteptam o ora sa se usuce pamantul. Oricum nu a venit ‘pictorul’. Se face 13′00. Hai ma, intinde materialul. Materialul are 25mx10m. O sa acopere toata tentativa de peluza din Stefan cel Mare. Hai fa vopsea pentru contur. Vezi sa nu o rastorni! Dupa o ora incepe sa se vada cat de cat si ce o sa iasa. Ne apucam si noi de vopsit? Hai mai da o bere si dupa aia vopsim ca am inghetat de frig. Din cand in cand il mai aud pe unu: ‘nu mai am rosu’. Y, mai fa si tu niste negru dar mai diluat ca nu se intinde bine. Ramanem fara benzina.

Si incepe sa se insereze. Ne oprim. Dupa inca 3 ore de asteptat, cat am vopsit din material e aproape uscat. Hai sa il strangem si continuam maine. Duminica ne strangem si mai multi. Terminam repede coregrafia. Hai si cu mesjele alea ca le rezolvam imediat daca nu mai facem atatea pauze. Ideile vin pe banda rulanta, nu avem material pentru toate. Daca intram cu jumatate din ele ii terminam pe fraieri.

Luni la munca miros a vopsea si benzina. Pe maini inca mai am niste pete. Nici cu diluant nu au iesit. Aia e , mai sunt 2 zile.
Marti ma suna z, ‘hai ma, suna-l si pe l si t, si sa mai facem inca 2 mesaje rapide’. Ies de la munca si ma intalnesc cu astia 3. Care de fapt sunt 5 acum iar mesajele sunt 3. Nici o problema, pana seara la 10 sunt gata.

Miercuri, ziua derby-ului. Majoritatea ne-am luat liber de la munca sau am plecat mai devreme. Important este ca suntem cu totii. Inclusiv baietii din Brasov, Sibiu, Aiud, Cluj. Sute de kilometri parcursi pentru un meci. Ne intalnim cu ceilalti din Peluza Sud. Ii asteptam si pe cei din AISS sa vina cu biletele ce ne-au revenit. Voie buna si incredere. Unii pleaca cu steagurile si coregrafia spre stadion, altii pleaca tot spre stadion dar pe alte rute, cu alte scopuri. Intr-un final, la 19′00 suntem toti adunati la Victoriei. mergem spre stadion, o masa compacta de oameni, cantand pentru Steaua.

Mai conteaza ca iar a inceput sa ninga? Ca jandarmii ne lovesc discret, doar-doar ripostam? Ca iar ne chinuim sa intram intr-un stadion ce nu primeste licenta UEFA? Nu conteaza, am venit sa cantam pentru Steaua si sa facem spectacol. Asteptam sa intre toata lumea, cei ce au intrat primii au terminat deja de aranjat coregrafia, sunt scoase si tortele si fumigenele alea forta cumparate de la turci. Scumpe, dar meciul asta nu e in fiecare saptamana. Simt furnicaturi prin corp, nu mai am rabdare, vreau sa inceapa nebunia. Intra echipele. Cainii se imbraca iar in tricouri cu un mesaj general ok. Se aud destul de bine, dar na, la singurul meci in care e stadionul plin ar fi si culmea sa nu se auda. Acum e randul nostru. Panza se intinde, noi ne rupem plamanii cantand. Si o tinem, o tinem, o tinem pana ne dor mainile de la greutatea panzei. Mai sunt cetateni care tipa ca ei vor sa vada meciul, ‘frate cand o sa scapam de astia?’, dar tinem panza in continuare. Baietii sunt pregatiti, se aprind tortele si fumigenele si panza se retrage. Tot sectorul nostru e invadat de fum si lumina. E ceva de nedescris. Pompierii vor sa intervina crezand ca a luat foc stadionul. Fumul ne umple plamanii dar nu ne oprim din cantat. Steagurile alea noi se vad prea bine, chiar daca sunt obosit de mor, nu il las jos si il flutur in continuu. Dintr-o data se aude un zgomot de nedescris. Puhoiul de oameni vine spre mine si imi dau seama ca am dat gol.

GOOOOOOOOOOOOOL!!!!!!!!!!!!

Gardurile de abia se mai tin la verticala sub greutatea ultrasilor. Cainii nu se mai aud. De fapt nu se mai aud pana la final, pentru ca noi invingem. Si ma ustura plamanii de la atata cantat dar euforia victoriei e mult prea mare. Iesim dupa 30 min din stadion, parca si jandarmii sunt altii, mai stam la o bere la o bodega si pe la 2 noaptea ajung acasa. A doua zi, la serviciu, nu mai am voce. Seful nu e cu fotbalul dar stie ca a fost derby. Ma stie si cu ce ma ocup in timpul liber si nu imi zice decat felicitari. Cu un carait ii multumesc! Astazi sunt rege!

E miercuri. Ora 5 dimineata. Ziua derby-ului. Ma trezesc transpirat inainte sa sune alarma la ceas. Parca nu am voce ……… Dupa cateva momente de buimaceala imi aduc aminte ca toti cei din Peluza Sud si membrii AISS sunt interzisi pe Ghencea. Si nu suntem recunoscuti de nimeni. Si nu avem bilete la Dinamo-Steaua si nici vreo sansa de a ne intelege cu cineva. Si nu vom intra la singurul meci care conteaza ………………………………..

STEAUA LIBERA!

Ultras.ro