01-03-10

Fotbalul e frumos

Fotbalul e frumos. E cu pase, cu driblinguri, foarfece, spectacol. Super! Avem si noi în Romania cica fotbal. Cica. Asa ne place noua sa credem. Ce se intampla pe dejectiile noastre de ’stadioane’ nu se mai poate numi fotbal demult. Mizeriile de conducatori au distrus demult fenomenul asta la noi in tara.

Prin peisajul nostru mioritic apar multe declaratii zilnic. Ca nah, daca nu jucam macar sa vorbim. Care mai de care mai penibile, fara acoperire si de prost gust. Dar in ultimul timp una mi-a iesit mie in evidenta. Marele, incredibilul, fabulosul antrenor de la Steaua, Mihai Stoichita (renumit pentru echipele mari din Arabia Saudita pe care le-a antrenat) a zis : Daca nu iau campionatul anul asta, imi dau demisia!
Ati inteles da? Acum! Daca nu are succes imediat, isi ia jucariile si pleaca! Pai nu? Asta e atitudinea! Bravo bai Stoichita... ne-ai aratat tuturor cat de frumos este sa nu fugi de responsabilitate! Dar stai... tu chiar asta faci!

Mi se pare exponentiala mentalitatea lui Stoichita pentru ce se întampla la noi in fotbal acum. La noi nu exista planuri, proiecte pe termen mai lung de "acum!!!" sau "prostii" de genul asta. Noi vrem acum, nu putem sã vedem mai departe de urmatorul meci. Ce sa ne mai schimbam? Ziceam de conducãtori cã n-au rabdare cu antrenorii da’ uite ca nici antrenorii nu-s departe.

Fotbalul nostru e bolnav. E impropriu spus nostru fiindca fotbalul asta nu mai e demult al nostru, al suporterilor/ spectatorilor. E al lor, al gibonilor cu bani, "smecherii" care fac ce vor din el, oamenii care l-au distrus cu adevarat. Fotbalisti care sa puna suflet? Care sa joace din placere, nu pentru bani? Nu stiu daca mai exista, oricum exemplele sunt din ce in ce mai putine.

Mi-e dor de vremurile demult apuse. De vremurile cand am inceput cu adevarat sa iubesc Steaua, pentru ce era atunci. Copil fiind, eram atras de lucrurile marete. De zgomotul infernal al spectatorilor, de strigatul comentatorilor dupa fiecare gol, de stadionul plin, de coregrafia care te facea sa simti cu adevarat placerea unui meci de fotbal. Sa nu mai zic de jocul echipei, de trofeele castigate... Si lista poate continua.

Si stau si ma gandesc acum, in vremurile noastre... Oare cati copii se mai pot indragosti cu adevarat de echipa noastra? Oare cati oameni mai pot pastra o relatie cu o femeie care nu ii mai atrage, dar pe care o iubesc? Cam asa suntem si noi, adevaratii suporteri ai Stelei. Va spun sincer ca imi dau lacrimile uneori gandindu-ma la ce am ajuns. E clar, Steaua nu mai e la fel. Steaua s-a schimbat. Si toate astea datorita unui singur om, un om care si-a facut publicitate pe umarul nostru. Un om care s-a folosit de noi si apoi si-a batut joc de tot ce inseamna Steaua. Si aici includ spectatori, palmares, jucatori.

Au trecut 5 ani de la ultimul titlu al Stelei. 5 ANI! Si lucrurile nu merg prea bine nici anul acesta. Acelasi joc care nu impresioneaza pe nimeni, aceleasi schimbari pe banca antrenorilor, aceiasi jucatori alesi de patron si nu de ANTRENOR. Si parca situatia se inrautateste din ce in ce mai mult. Bani nu se mai baga, scandalurile nu se mai opresc, toata lumea ocoleste Steaua. Si atunci ne intrebam cu totii, de ce mai iubim Steaua?

Raspunsul vine de la sine... Iubim Steaua pentru toate momentele de fericire pe care ni le-a oferit. Iubim Steaua pentru faptul ca ne-a facut sa fim mandri ca suntem romani. Iubim Steaua pentru jucatorii emblematici care luptau si isi dadeau viata pe teren pentru a ne oferi un strop de fericire in vremurile grele. Iubim Steaua pentru momentele unice si de neuitat petrecute pe stadion. Iubim Steaua pentru ca stim ca si ea ne iubeste pe noi. Mi-e greu sa o parasesc vreodata, desi cu totii avem sufletul plin de lacrimi. Si nu, nu o vom parasi acum. Vom lupta impreuna pentru binele nostru, pentru toti oamenii care au muncit si care au investit timp si suflet in aceasta echipa. Si nu ne vom da batuti niciodata!

Steaua suntem noi!

Alexander