25-02-10

Haz de necaz

Dacă Steaua n-a mai câştigat titlul în ultimele trei ediţii, asta e în mare măsură din vina apărării, cândva punctul forte al echipei. Totul a început din momentul în care plecarea afară a devenit singurul scop al „războinicilor” lui GgB. E normal, fiecare se gândeşte la el şi la familia lui, nu joci până la adânci bătrâneţi. Şi, în plus, cine să-şi mai dorească să joace în echipa lui Becali? Pentru că asta nu mai e Steaua de altădată…

Hăbăucul de la Palat n-a profitat de momentul Boro, înfrângerea care, totuşi, readusese România pe harta fotbalului european. N-a profitat de prezenţa repetată a steliştilor în Champions League, de şansa de afirmare oferită de confruntările cu granzii. Şi, în loc să întărească lotul, n-a făcut decât să provoace o continuă stare de tensiune, de incertitudine, umilind antrenorii, jucătorii şi, nu în ultimul rând, suporterii. Cerând, în acelaşi timp, rezultate. Rahat din bici…

Nici măcar umilitorul loc 6 de anul trecut nu l-a făcut pe Becali să priceapă ceva.

De vreun an jum’ate – doi s-a reîntregit ceea ce eu am numit pestilenţiala tripletă. Gigi s-a-mpăcat cu verii. Am prevăzut că din rău vom ajunge la mai rău. Un amic mi-a spus că, totuşi, Steaua va avea de câştigat prin sprijinul dat de samsarii Giovanni şi Victor, care vor aduce numai jucători muc şi sfârc în Ghencea. Aţi văzut aşa ceva? Nu-i vorbă, că şi Messi şi-ar lua palme peste ceafă şi şuturi în ale părţi moi de-ar ajunge-n curtea parvenitului, darămite şirul subţire de fotbalişti ce ar fi trebuit să umple locurile rămase libere în urma dezertărilor sau surghiunirilor…

Aşa că, după rezultate aproape nesperate şi speranţe la un retur care să readucă bucuria în sufletele steliştilor, GgB a mutat aşa cum ştie doar el: catastrofal… Până şi bruma de apărare pe care o mai avea Steaua a fost risipită. Iar salvatorii aduşi mai în pripă, dar mai ales în ultima clipă, stârnesc nedumerire şi zâmbete amare. O mai fi cineva care să creadă că mercenarii aduşi din insula Afroditei sunt soluţia?

După ruşinea păţită de la codaşa codaşelor, mai speră cineva în punerea cu botul pe labe a mercenarilor lui Árpi şi Muri? Pentru că, vrem , nu vrem, meciul de duminică e, poate, decisiv… O brumă de speranţă ar fi faptul că se joacă în deplasare. Iar zăpada s-a topit… Haz de necaz…

Andrei Sava