03-02-10

Noi, cei putini, legati ca fratii

Vorbesti de Steaua Bucuresti si zici "Armata", nu "becalii", asa cum multi, probabil, au gandit. Steaua s-a nascut din Armata si inseamna Armata. Nimic altceva. Cand zici "stelist", zici "militar". Este tot una. Sau este?

In ziua de azi, insa, multi si-au uitat originile. Au uitat de unde vin, ce-nseamna Armata, au uitat de lupta si mandrie si onoare. Au uitat sau pur si simplu nu stiu, nu vor sa stie. Prezenta Steaua a pierdut din insemnatate si asta-i bucura, surprinzator, pe multi.

A trecut vremea-n care, nu un campionat, ci un singur meci castigat prin mijloace murdare i-ar fi facut pe toti sa urle, sa se simta la fel de murdari, sa se simta dezonorati. Acum, orice "greseala de arbitru" e primita cu bucurie de catre majoritatea lenesa. Acum, orice "valiza" sau "bricheta" e doar un simplu mijloc scuzat de un scop fara valoare.

Da, titlul nu mai are valoare. Nici cupa si nici chiar Champions League-ul. De ce? E simplu. Drumul cel mai scurt te duce-ntotdeauna la valoarea cea mai mica sau chiar la nonvalori. Asta e-o-nvatatura pe care orice copil o ia din "Legendele Olimpului", citind despre Hercule.

Dar drumul cel mai scurt e cel mai usor si cel mai la-ndemana. Si, azi, asta se vede din plin in societatea noastra. Eroii au disparut. Le-au lasat loc unor nici-macar-oameni care promoveaza nonvaloare, superficialitatea, prostia si nedreptatea. Ii stiti pe-acesti non-oameni, nu are rost sa ii enumar. Si stiti la fel de bine ca unul dintre ei se afla si la Steaua. Cel putin unul.

"Cine sunteti voi, 300-400, sa il contestati pe Gigi?! Majoritatea vrea campionatul!"

Este mult mai usor sa nu iti pese. Este mult mai usor sa critici si sa iti bati joc. De ce sa protestezi impotriva unui om care influenteaza negativ orice atinge? Pentru onoare sau mandrie?

Onoarea si mandria, simtul datorieri, spiritul de lupta - asta-nseamna Armata. Asta inseamna Steaua. Nu cateva trofee prafuite intr-o vitrina pe care, ca s-o vezi, trebuie sa platesti desi nimeni nu te-a platit vreodata pentru contributia pe care ai avut-o la adunarea acelor trofee. Steaua nu-nseamna titluri, Steaua inseamna Armata.

Cati de aici sunt "militari"? Cati din cei care citesc aceste randuri sunt militari=stelisti adevarati?

"Voi, astia putini, nu o sa realizati nimic niciodata."

Est stelist? Atunci ai spiritul de lupta. LUPTA! Daca nu-l ai trebuie sa te-ntrebi: "Eu sunt stelist?".

Nu conteaza numerele, nu conteaza presa, nu conteaza cocalarii, manelarii, prostii si incultii, hotii, interlopii, aia mari si altii. Conteaza ce avem noi, stelistii, in suflet. Pentru ca, atunci cand pui suflet si lupti cu toata fiinta pentru o cauza dreapta, nimic nu te poate opri, indiferent ca se numeste Becali sau Armata Statelor Unite ale Americii. De la spartanii lui Leonida si pana la Romanii care au iesit in strada in '89 au fost nenumarate exemple. Cei putini, care au avut dreptatea de partea lor, au castigat.

William Shakespeare a scris in opera sa, "Henric al V-lea", un pasaj care cred ca se potriveste perfect cu situatia de acuma in care se afla Steaua si Stelismul si Stelistii.

*Consider ca in limba engleza are mai multa insemnatate. Pentru cei care au insa probleme in a intelege ce scrie acolo, gasiti pasajul in Actul 4, Scena 3 din Henric al V-lea.

Link catre opera. Pagina 34 contine pasajul.


King Henry:

What's he that wishes so?
My cousin Westmoreland? No, my fair cousin:
If we are mark'd to die, we are enow
To do our country loss; and if to live,
The fewer men, the greater share of honour.
God's will! I pray thee, wish not one man more.
By Jove, I am not covetous for gold,
Nor care I who doth feed upon my cost;
It yearns me not if men my garments wear;
Such outward things dwell not in my desires:
But if it be a sin to covet honour,
I am the most offending soul alive.
No, faith, my coz, wish not a man from England:
God's peace! I would not lose so great an honour
As one man more, methinks, would share from me
For the best hope I have. O, do not wish one more!
Rather proclaim it, Westmoreland, through my host,
That he which hath no stomach to this fight,
Let him depart; his passport shall be made
And crowns for convoy put into his purse:
We would not die in that man's company
That fears his fellowship to die with us.
This day is called the feast of Crispian:
He that outlives this day, and comes safe home,
Will stand a tip-toe when the day is named,
And rouse him at the name of Crispian.
He that shall live this day, and see old age,
Will yearly on the vigil feast his neighbours,
And say 'To-morrow is Saint Crispian:'
Then will he strip his sleeve and show his scars.
And say 'These wounds I had on Crispin's day.'
Old men forget: yet all shall be forgot,
But he'll remember with advantages
What feats he did that day: then shall our names.
Familiar in his mouth as household words
Harry the king, Bedford and Exeter,
Warwick and Talbot, Salisbury and Gloucester,
Be in their flowing cups freshly remember'd.
This story shall the good man teach his son;
And Crispin Crispian shall ne'er go by,
From this day to the ending of the world,
But we in it shall be remember'd;
We few, we happy few, we band of brothers;
For he to-day that sheds his blood with me
Shall be my brother; be he ne'er so vile,
This day shall gentle his condition:
And gentlemen in England now a-bed
Shall think themselves accursed they were not here,
And hold their manhoods cheap whiles any speaks
That fought with us upon Saint Crispin's day.

Sursa textului.

Aceasta opera a fost inspirata din batalia de la Agincourt(25 octombrie 1415), una din luptele din Razboiul de 100 de ani. Atunci, 6000 de englezi(Marjoritatea arcasi) condusi de Henric al V-lea(care a participat la lupta cot la cot cu soldatii sai) au invins o armata franceza de 6 ori mai mare(care aveau pe undeva pe la 10000 de cavaleri si pedestrasi).

Shakespeare si-a imaginat ca acela a fost discursul tinut de regele Angliei oamenilor sai. Ca le-a spus asta sau nu, nu conteaza. Conteaza faptele. Cei putini i-au invins pe cei multi, cei mari, cei smecheri, cei care s-au crezut mai buni.

In lupta contra lui Becali, nu avem nevoie langa noi de oameni care nu vor sa lupte, care nu cred ca Steaua inseamna ceva mai mult de cateva rezultate bune. Acesti oameni sa stea linistiti in fotolii, acasa si sa ne injure pe noi, cei care vom pune totdeauna Steaua mai presus de un om sau de un simplu rezultat. De castigat, vom castiga. Sunt sigur de asta. Si atunci, voi, cei din fotolii, cei care ne-ati injurat si care-ati preferat sa nu faceti nimic, veti sta cu capetele plecate, daca aveti bun simt, si va veti intreba din nou daca sunteti stelisti adevarati sau simpli privitori. Si, in acelasi timp, noi, cei putini, vom intra in istoria Stelei si ne vom putea mandri spunandu-le nepotilor ca datorita nou pot ei sa vada pe Steaua Bucuresti. Steaua Bucuresti cea curata, cea adevarata, Steaua Armatei.


Adrian



* In filmuletul de mai jos se poate observa ca Kenneth Brannagh este stelist.