30-01-10

Vine o zi...

S-au scris atatea in decursul vremii despre utilitatea protestului nostru, incat orice noua abordare a subiectului risca sa devina un deja-vu al celor lamurite anterior. Citeam deunazi pe FCS parerea unui stelist (?) care denunta inutilitatea disidentei noastre in fata dictaturii incompetentei ce a impins Steaua in criza de valori. N-am de gand sa incerc sa-l convertesc. Randurile de fata nu se vor a fi un raspuns taios in fata opiniei sale. In fond, dreptul la exprimare libera ne este tuturor garantat in Constitutie (?).

Altceva tin sa lamuresc aici. Judy Van Sylke scria ceva care se potriveste ca o manusa situatiei in care ne aflam noi azi. Intr-un capitol ce trata problematica persuasiunii in societatea moderna, autorul remarca imperativ zadarnicia unei munci de convingere, de schimbare a opiniei unui individ/grup care impartaseste valori, idei, credinte total opuse alor tale. El afirma ca acest proces nu poate avea niciodata sorti de izbanda, recomandand, in schimb, canalizarea tuturor energiilor pozitive in incercarea mult mai plauzibila de a-i atrage de partea ta pe cei neutri, indecisi. Pe scurt, decat sa-ti pierzi timpul de pomana incercand sa le deschizi ochii orbilor, mult mai eficient e sa te lupti ca cei neutri, nehotarati, sa-ti impartaseasca valorile.

Tocmai de aceea ma simt nevoit sa remarc faptul ca riscam sa comitem o mare eroare intrand intr-un schimb de replici "lamuritor" cu cei care vad in noi raul suprem al Stelei de azi. Nu-i datoria noastra sa-i trezim din somnul ratiunii, singura noastra obligatie a fost aceea de a le prezenta veridic adevarul. Ceea ce tot facem de multa vreme incoace. Atat. De aici incolo tine de sistemul de referinte al fiecaruia sa deschida ochii, sa vada realitatea. Asa cum e ea.
Repet, publicul-tinta al ideilor noastre ar trebui sa-l reprezinte masa celor neutri, renuntand in acelasi timp la frontul contradictiei de idei. Refuzand astfel o lupta care nu ne face cinste, abdicand de la un nivel mult inferior noua.

Asa ca protestul nostru nu-i decat un gest reflex, de autoaparare, o tresarire instinctuala a unui organism nealterat, conservator, sanatos, in fata unui stimul de natura sa-i puna in pericol existenta. Fizica sau simbolica (traditionala).

Si, ca argument de ultima ora in favoarea noastra, iata ultima reflectie filosofica a celui impotriva caruia militam:

"Voi face eu primul pas, pentru că nu se mai poate. Vreau să arunc mănuşa păcii, vreau să participăm cu toţii la câştigarea titlului. Îmi voi cere scuze suporterilor pentru ceea ce ei cred că eu am făcut greşit. Să trimită o delegaţie la mine. Voi uita de tot ce au făcut, voi uita de restricţii, voi da bilete gratuite la meciurile naţionale. Sunt gata, chiar şi mâine dacă vor veni la mine, să arunc mănuşa păcii. Dacă facem pace, nu voi mai fi nevoit să cheltui 800.000 de euro pe an pe pază"

Ca si cand noi am fi cei care ar trebui sa ingenunchem spre iertarea pacatelor, insa, in marinimia lui, apostolul crestinatatii ne intoarce serviciul. In plus de asta, isi cere scuze pentru ceea ce-subliniaza- CREDEM NOI ca a gresit, nicidecum pentru ceea ce a realizat ca a facut. Tot el, prealuminatul, va sterge cu buretele pacatele noastre (?) si ne va binecuvanta cu cateva bilete gratis. Toate astea dupa ce un sol de pace i se va infatisa in fata tronului, sarutandu-i, eventual, picioarele. Iar finalul, apoteotic: Se "injoseste", se caieste la misto, economiseste banii de paza, dupa care ipoteticul cascaval al Ligii ii va umple frigiderul. Scopul scuza mijloacele, nu?Diabolic!

Iata semnele ca, in sfarsit, ar da orice sa ne impace, ar face orice sa ne potolim. Toate astea nu tradeaza decat o atitudine disperata a unui om care isi da seama ca nimeni si nimic nu mai poate intoarce situatia, ca e singur impotriva tuturor (!!!) cersind mila, indurare, celor carora pana mai ieri le inchidea portile in nas.

Tipic Becali, individul care are "taria" de caracter sa linga unde a scuipat. A se vedea recenta dorinta de a se impaca cu Hagi. Numai ca Regele nici macar nu l-a bagat in seama. L-a tratat, pur si simplu, ca pe un nimic, ignorandu-l total, alegand sa nu se coboare pana la nivelul sau. Aviz amatorilor. Adica noua.

Si, peste toate, contextul unui club ajuns in sapa de lemn.

Mergem pe drumul nostru. Invingem sau murim. O data cu istoria, o data cu traditia. Un club curat mai presus de toate...

ultrash