30-11-09

Lăcătus e cel mai galonat fotbalist din lume

E suficent să-i pronunţi numele. Toată lumea ştie că este cel mai important stelist şi că are cele mai multe trofee din fotbalul mondial. A început cu adevărat să-şi facă un nume la Sevilla, şi a încheiat cu trei calificări consecutive împreună cu marea lui dragoste, Steaua, în Liga Campionilor. Cine mai este ca el? Nimeni!

Este simbolul Stelei, idolul a milioane de oameni. Debut la Braşov, transfer cu cîntec pe „Ghencea” (Mitică Dragomir n-a vrut să-l lase la Steaua, ci dorea să-l „dăruiască” celor de la Dinamo), titularizarea, golul din finala Ligii Campionilor, coşmarul lui Dasaev, revenirea la Steaua după „episoadele” AC Fiorentina şi Real Oviedo, apoi, a doua tinereţe.

"Dau eu gol şi vă fac mari pe toţi"

A debutat în 1983, cînd se „cocea” marea echipă. Încă din primul sezon a marcat 13 goluri şi a uimit pe toată lumea. A început să se înţeleagă la perfecţie cu Piţurcă, apoi a urmat celebrul „Lasă, mă, că dau eu gol şi vă fac mari pe toţi!”, din finala de la Sevilla. Puştiul cazat în ’83 la tribuna a doua a stadionului şi nebăgat de nimeni în seamă, începea să-şi construiască propria statuie:

10 titluri de campion naţional; şase Cupe ale României; trei Supercupe ale României; 71 de meciuri în cupele europene pentru Steaua, 17 goluri marcate (locul 1 ca număr de prezenţe); 357 de jocuri, 98 de goluri marcate; 84 de meciuri pentru echipa naţionalâ; cel mai galonat jucător din istoria fotbalului; convocat în Selecţionata Europei, pe 4 decembrie în1997; trei semifinale de Cupa Campionilor Europeni disputate, două finale.

Nu i s-a spus Briliantul, Magul sau Prinţul. Ci, simplu, Fiara!

I s-a spus „Fiara” pentru dăruirea din teren. Uneori, recunoaşte că a exagerat: cu picioarele adversarilor (Camacho, Ardeleanu), cu arbitrii („Ce, bre, îţi curge sînge din nas de stai cu mîna dreaptă în sus ?”), cu Ilie Ceauşescu („Prima asta e bună, da’ nu mai e loc şi de un kil de brînzâ?”), cu jurnaliştii („Păi ce măsuri să iau, poate doar la costumul de gală?”), cu antrenorii („Auzi, bre, nea Imi, poate mă bagi şi pe mine mai multe minute, nu ca la hochei, numai pe final...”), dar poate că de asta este aşa de iubit. N-a acceptat, niciodată, să fie inferior niciunui adversar. Poate, de accea, a avut unele intrări mai puţin ortodoxe.

"The old number 7 is back"

După periplul european, a revenit, în 1993, la prima sa mare iubire. Şi a luat-o de la capăt, cu trei calificări consecutive în grupele Ligii Campionilor. S-a retras de pe gazon, dar a acceptat sâ revină ca antrenor, pentru a redresa o corabie ce plutea, parcă, în derivă.

Cîţi nu şi-au scris, acum 20 de ani, copii fiind, cu pixul pe un tricou „mai bun” numărul 7 şi, deasupra, doar atît: „Lăcă”. Asta e ceea ce rămîne. Şi mesajul galeriei la revederea cu „Fiara”. „The old number 7 is back”.

Prima întîlnire a lui Lăcătuş cu stadionul pe care avea să facă istorie

A coborît panta din spatele tribunei a doua. Nu cunoştea pe nimeni, nimeni nu-l cunoştea. Şi-a aruncat geanta de pe umăr şi s-a sprijinit de peretele proaspăt vopsit. Slab, cu bretonul căzut peste ochi, Marius tocmai băgase mîna în buzunarul de la blugi pentru a-şi scoate o ţigară cînd în capul scărilor a apărut Ienei. <>, l-a întrebat antrenorul. <>. <>"...Marius a fost apoi cazat la <>, în camera 618, cu Fane Petcu, venit de la Constanţa. Lui Lăcătuş îi zbura însă gîndul tot la Braşov. După primul antrenament i-a asigurat pe toţi că ştie drumul spre <> şi a plecat singur de la stadion. S-a urcat însă într-un taxi şi peste o oră era la Braşov. Nu putea sta departe de Mariana, prietena lui de mulţi ani şi cea care avea să-i devină soţie. Ştia că a doua zi dimineaţa, la ora 6, era un tren spre Bucureşti, că la 9 ajunge, iar la 9:30 va fi prezent alături de colegi la micul dejun.

"Lăcătuş este cel mai bun fotbalist pe care l-am antrenat în toată cariera mea"

Mihai Stoichiţă


Cifrele lui Marius Lăcătuş la Steaua

- 14 sezoane (1983-1990, 1993-2000)

- 357 de meciuri / 98 de goluri

- 10 titluri de campion / 6 Cupe ale României

- 3 Supercupe ale României

- trei semifinale de Cupa Campionilor (1986, 1988 si 1989)

- a evoluat în două finale de Cupa Campionilor (1986, 1989)

- a evoluat în Cupa Intercontinentală (1986)

- cîştigător al Cupei Campionilor Europeni (1986)

- cîştigător al Supercupei Europei (1987)

sursa: cupadelegenda.ro