home
11-11-09

Cumpana

Gandurile noastre cele mai sumbre (exceptandu-le pe cele cu desfiintarea echipei) cu privire la razboiul cu ciobanul se vad implinite: atunci cand regulile nu-i dau voie sa se desfasoare, Becali le incalca fara nicio remuscare. 3000 de suporteri interzisi dintr-un foc si pusi sa-si dovedeasca ei nevinovatia - iata o enormitate care parea greu posibila. Si care s-a adeverit. Steaua e intr-un razboi declarat cu propriii suporteri, nu doar cu "drogatii" (pentru ca i-ar fi greu sa-i aleaga), ci cu toti - ca e mai simplu.

Absurdul situatiei e total: 3000 de oameni care au platit abonamente nu le mai pot folosi (desi le-au platit!) si nici nu mai pot cumpara bilete in alta zona a stadionului!!! Nu e un vis urat - asa ceva se intampla in Romania! Putem sa stam si sa ne revoltam ca Nimeni nu se scandalizeaza cu adevarat de ce se intampla, de faptul ca am intrat intr-un joc SF (ca si cand maine s-ar taia netul in Romania...sau tipografiile n-ar mai avea voie, pur si simplu, sa tipareasca ziare), dar asta nu ne va ajuta cu nimic in aceasta lupta. Cu absolut nimic. Nu putem astepta ajutor de la presa si daca fara el nu putem invinge, atunci am pierdut deja.

In tot acest timp, cu adevarat ingrijorator nu e abuzul. Nici proportiile sale. Nici faptul ca ciobanul a ajuns sa trimita din nou interlopi in tribune. Nici macar faptul ca mult inainte de asta aceiasi interlopi au trimis "semnale discrete" catre membri marcanti ai Sudului. Ceea ce e cu adevarat ingrijorator e...starea de spirit a oamenilor care protesteaza.

Lehamitea de ceea ce a ajuns Steaua azi e maxima. Din miile de oameni vocali, au mai ramas, razleti, vreo 2-300. Acestia insa poarta in suflet si in minti durerea ca prieteni cu care vin de ani de zile la stadion, la meci, nu mai au voie sa calce in Ghencea. Replicat la nivelul micii mase de suporteri care se incapataneaza sa protesteze, acest gand are efecte devastatoare. In cele din urma, oboseala faptului de a trece prin filtre si conditii de securitate inimaginabile a ajuns si la cei mai caliti dintre noi.

Tot mai sincer, majoritatea ne-am pierdut orice bucurie legata de Steaua. Personal, desi sunt unul dintre moderati, m-am trezit ca la golul cu Rapid nu mi s-a miscat un muschi pe fata. Mai mult, m-a incercat un mic regret ca nu suferim o noua rusine in Ghencea care poate ar mai fi clatinat scaunul oierului. Si m-a podidit revolta ca marcatorul a fost tocmai "printisorul" Dayro Moreno. Cel adus de Stoichita la prima echipa dupa 3 etape, cum i s-a spus de catre suporteri inca de la primul antrenament...

Genul asta de schizofrenie cu "dragostea pentru culori" cand ai ajuns sa-ti doresti sincer ca echipa ta sa piarda, sa sufere, sa se faca de rusine nu putea dura la nesfarsit. Rezultatul e ca dragostea incepe sa dispara. Ca sa citez din "clasici", a mai ramas doar ura...

Nici n-ar putea fi altfel, cand clubul tau, pentru care ai urlat ca un nebun ani de zile, face ORICE (legal sau ilegal) ca tu sa nu intri pe stadion. Sau daca intri, s-o faci ca ultimul om, ca ultimul evadat si cautat. Ca ultimul proscris.

Mai putem fi numiti suporterii Stelei? Nu stiu. Ce mai conteaza? Un singur lucru insa: celor care ne reproseaza ca echipa se sprijina la greu nu trebuie sa le dam atentie. Nicaieri o echipa nu si-a batjocorit suporterii si propriul trecut cum o face Steaua in acest moment. Steaua de azi se leapada de Steaua cu care toti am crescut. Steaua de azi nu traieste pentru suporterii sai, ci impotriva lor.

Ce urmeaza?

Dupa X5-ul care a suportat cea mai placuta revarsare de furie a ultimilor ani, e de asteptat ca cei 150-200 care mai pot intra pe stadion sa aiba mari probleme la orice meci. Presiunile vor fi mult mai mari, deja sintagma "contestat conducerea" s-ar putea sa fie o joaca de copii. Totul ameninta sa se termine, nu pentru ca in mod normal ca nu le-am putea tine piept catorva gorile sau nu pentru ca n-am gasi metode sa ducem acest razboi pe terenul nostru, cu armele noastre. Ci pentru ca cei mai multi dintre noi nu mai vad rostul.

Cele mai grele zile ale razboiului cu Becali au venit si le traim cu totii acum. Nu ma intrebati daca se mai poate face ceva - nu stiu si, sincer, pe zi ce trece, incepe sa-mi pese mai putin. Pentru ca v-as intreba la randul meu: ce am mai putea salva din ce n-a fost omorat inca?

Ovidiu