22-08-11

Mai facem si noi ceva?

Motto: "mai vati gandit vreodata cum o sa fie daca becali vinde steaua?????kredeti k va fi mai bn? nu zic k acu e bn dar cn va lua steaua va putea sa o intretina?si cu becali steaua a facut cele mai mari performante din ultii 10 ani dintre toate echipele k io zic sal lasam in pace pe el si sa sustinem echipa k asta e cel mai toate scandalurile astea nu face dekat sa faca rau stelist pana la moarte..." (un comentariu de pe sport.ro)

Pentru ca de cativa ani singurul lucru care ma mai intereseaza despre clubul de forbal Steaua este sa dispara ciobanul, iar ultimele evenimente par sa ne indeparteze tot mai mult de acest moment, simt nevoia sa reactionez in singurul mod in care pot acum si anume asternand cateva ganduri intr-unul din putinele locuri in care ar putea fi intelese.

Desi nu se obisnuieste, mai intai concluzia: chiar daca pierdem razboiul, nu inseamna ca trebuie sa oprim lupta.

Oricum am lua-o, situatia este sumbra. Suntem putini (chiar din ce in ce mai putin), nu avem nici pe departe resursele lui, cautam sprijin intr-o societate in care oamenii sunt obisnuiti sa plece capul daca le este calcat sau sa-l intoarca daca sunt calcati cei de langa ei, nu suntem suficient de coerenti si uniti si probabil nici suficient de inteligenti. Nu mai simtim nici pe departe acea agitatie inexplicabila de fiecare data cand se apropia un meci, nu ne mai bucuram la goluri, nu mai suferim la infrangeri (unii am ajuns chiar sa facem invers). Doar schimbam canalul cand apare el, injuram in gand sau cu voce tare cand auzim un comentariu de genul celui din motto (si Doamne, ce multe sunt!) si asteptam. Nu stim prea bine ce, dar pare ca nu ne-a mai ramas nimic de facut.

Odata ce am ajuns in aceasta stare, daca mai avem totusi ceva spirit de lupta, vine intrebarea: chiar nu mai putem face nimic?

De incercat s-a incercat aproape totul: proteste pe stadion, in afara stadionului, comunicate de presa, boicot, ironii, jigniri, mobilizarea maselor, etc. Nu au aparut atacuri extreme, care sa-i puna in pericol integritatea fizica, pentru ca nu am fost niciodata genul acela de oameni (din fericire sau din pacate, asta e o alta discutie)

Desi sunt arhicunoscute, sa trec in revista rezultatele, pe scurt:

Cele ale protestului activ: o perioada destul de scurta de relativ succes (proteste generalizate pe stadion, ciobanul vizibil afectat), apoi represaliile (interziceri in masa, violente) si de atunci apatie. La ultimul protest de la "palat", am avut ocazia sa vedem si cati mai suntem.

Pe partea cu boicotul, este clar ca prea nu avem un cuvant de spus; daca nu luam bataie trei meciuri la rand (sau daca nu ploua), "suporterii adevarati" (forzzza, hei hei tap tarap, pe mama l-or) sunt prezenti la datorie cu arsenalul ultra' de la nutline. Mai adaugam la asta aricolele "dementiale" despre atmosfera de vis de la meciurile Stelei de "acasa" si avem reteta unui front compromis.

In ce priveste incercarea de a avea un ecou in randul suporterilor "cetateni", aici ne lovim de esecul cel mai usturator. Parerile privind cauza sunt impartite: de la "sunt prosti, n-ai ce sa le ceri" pana la "n-am stiut sa ni-i aducem langa noi". Sigur ca adevarul este undeva la mijloc (nu neaparat fix la mijloc), dar orice analiza mai in detaliu m-ar aduce repede in situatia de a arunca cu scaune prin casa de nervi.

Asa ca mai bine trec la partea cu adevarat importanta si anume "ce e de facut?" Din pacate, nu voi ajunge la un raspuns concret, dar voi incerca sa trasez niste directii asa cum le vad eu, acum dupa doi sau trei sau cati ani or fi din acest protest:

1.orice am face, trebuie sa o facem toti
Nu suna democratic, dar avand in vedere numarul nostru mic si diferendele din trecut, daca nu suntem uniti, plecam din start fara sanse

2.pasivitatea nu va da niciodata rezultate
Multi spun sa-l ignoram, dar de aici a plecat totul. Sigur ca e mai simplu, ne putem da chiar superiori, privind cu indiferenta de undeva de sus la cimpanzeu si gloata lui, insa realitatea este ca el isi vede mai departe de treaba si noi ne stingem.

3.fara alte derapaje
Imaginea ultrasului in Romania este undeva intre drogat si vagabont si, daca asa-numita presa si "oamenii de fotbal" au contribuit cu 90%, nu trebuie sa le mai dam si noi ceilalti 10%.

4.sustinere masiva pentru celelalte sectii
Este necesar sa (re)aducem in randurile noastre pe cei care odata umpleau peluzele iar acum afla a treia zi cat s-a terminat la Steaua. Pentru asta trebuie sa aratam ca dragostea pentru Steaua este intotdeauna pe locul intai, iar plecarea ciobanului este doar conditia ca sa o putem arata din nou.

5.niciun alt compromis
Indiferent de rezultate, sub nicio forma si pentru niciun motiv, grupurile organizate de suporteri nu trebuie sa mai declare sustinere de orice fel pentru echipa atat timp cat nu dispare jegul (cei cumparati se pot face ca au sarit partea asta)

6.sa-l lovim unde il doare mai tare, de cate ori avem ocazia
Cred ca nu este nevoie sa detaliez. (nota pentru cei ce scriu lingand : nu este o instigare la violenta, desi as vrea sa fie)

7.nimic nu este vesnic
Nici el, nici noi. Conteaza doar cine rezista mai mult.

Acestea fiind zise si asteptand cu nerabdare sa mai ragusesc macar o data, va intreb:

MAI FACEM SI NOI CEVA, BAIETI?

#23