16-06-11

Steaua - de la MApN la Becali (2)

Bineînţeles că nu o să descoperim America şi nici n-o să rezolvăm noi cazul „Preluarea clubului Steaua de către Becali”, dar, o prezentare cronologică – parţială şi cvasi-incompletă, din păcate –, ne va ajuta, măcar prin prisma faptului că ne va arăta, mai clar, care sunt zonele necunoscute ale operaţiunii.

Astfel, vom şti unde şi ce să căutăm, în continuare, dacă nu pentru altceva, atunci măcar pentru a avea tabloul complet al acestei cronologii, într-o formă documentată şi sintetizată.

Înainte de a căuta răspunsuri supreme, pe care poate că le aşteaptă unii (dar nu vor veni), trebuie să ne apropiem contextul acelor ani pentru a putea înţelege cumulul de factori care a favorizat trecerea Stelei în posesia lui George Becali.



BILANŢ CONTABIL STEAUA. 1991-1995:

Anul 1991:

Venituri: 1.537.000 $
Cheltuieli: 1. 545.000 $

Dotari ale stadionului – 50.000 $
Deplasari, cantonamente – 15.000 $
Taxe internationale – 10.000 $
Indemnizatii (adica salarii), prime – 800.000 $
Tribuna oficiala – 300.000 $
Autocar Mercedes – 200.000 $
Cota FRF – 170.000 $

Anul 1992:

Venituri: 1.480.000 $
Cheltuieli: 1.900.000 $

Taxe internationale – 8000 $
Deplasari – 30.000$
Indemnizatii (salarii), prime – 1000.000 $
Tribuna oficiala – 150.000 $
Cote FRF – 600.000 $
Cantonamente – 100.000 $

Anul 1993:

Venituri: 1.100.000 $
Cheltuieli: 2.700.000 $

Taxe internationale – 9000 $
Deplasari – 15.000 $
Indemnizatii (salarii), prime – 2000.000 $
Tribuna oficiala – 300.000 $
Cote FRF – 270.000 $
Cantonamente – 120.000 $

Anul 1994:

Venituri: 5.500.000 $
Cheltuieli: 4.000.000 $

Tribuna oficiala – 800.000 $
Deplasari – 10.000 $
Dotari stadion – 34.000 $
Cantonamente – 150.000 $
Prime – 3.000.000 $ (*aici trebuie să fie o eroare de tipar; suma include şi indemnizaţiile, adică salariile – contractele – antrenorilor şi jucatorilor)

Anul 1995:

Venituri: 4.000.000 $
Cheltuieli: 5.500.000 $

Tribuna oficiala: 650.000 $
Prime – 4.000.000 $ (*vezi mai sus)
Amenzi FIFA – 36.000 $
Taxe internationale: 11.000 $
Deplasari: 25.000 $
Dotari stadion: 35.000 $

Două la primărie, două la prefectură...

Cantonamentele au sărit, de la 15 mii, in 1991, la 100 de mii, in 1992, 120 de mii, in 1993, 150 de mii, in 1994. Erau anii `90 şi saltul ăsta de 600% nu-i justificat de nimic, dolarul era dolar.

Remarcaţi şi cine era preşedintele Consiliului de Administraţie:



Remarcaţi şi birul de 1.500.000 dolari, luat de FRF...

Dar nu asta ne interesează pe noi, ac. Remarcăm, totuşi, cifrele OBEZE din dreptul aşa-ziselor indemnizaţii (de fapt, contracte), care sunt nesimţit de trase din burtă, dar, nici asta nu ne interesează prea mult. Totuşi, subliniem 2-3 aspecte.

Dacă, în 1991, suma de 800 de mii, dedicată indemnizaţiilor (asta însemnând vreo 90 % din total) adică o MEDIE – oricum URIAŞĂ – de 20 de mii de dolari anual, la un număr de 40 de persoane (lot 25-30 jucători + antrenori + staff tehnic), este rezonabilă la nivelul Stelei (dat fiind faptul că un apartament de 3 camere, la Unirii, era în jur de 5-8 mii $, iar un duplex „la fântâni” era undeva la 12-15 mii $), celelalte sume încep sa sfideze bunul-simţ.

În 1992 se păstrează rezonabil la 1000.000 $ (spre comparaţie, Farul, echipă de mijlocul clasamentului, avea un buget total de 200.000 $ în acel an), media urcând la 25 mii $ de om. În 1992, Hagi avea un contract de 300 mii de dolari la Real Madrid.

În 1993, suma explodează şi se dublează la 2 milioane de dolari, adică o medie U-R-I-A-Ş-Ă de 50 de mii de dolari de om, calculată, repet, în mod GENEROS, la 40 de persoane, care alcătuiesc o echipă de fotbal. În 1993, 50 de mii de dolari (medie, repet) însemna o AVERE, în translaţie imobiliară reprezentând, spre exemplu: „vilă Cotroceni, d+p+1, 350 metri pătraţi suprafaţă utilă, total teren 480 metri, în spatele Academiei...”, sau vreo 7-8 apartamente de 3-4 camere, noi, în blocuri din centrul civic al marilor orase ale ţării (inclusiv Bucureşti). În 1993, Ilie Balaci avea 30 de mii de dolari pe an la Olympique Casablanca.

În 1994, suma dedicată contractelor şi primelor mai explodeaza un pic, ajungând la 3 milioane $, adică o medie de 75 mii $ de jucător. Dar, vă rog să reţineţi că această sumă e calculată la 40 de inşi, şi, fireşte că antrenorul cu portarii sau 10-12 jucatori din cei 30, sau antrenorii secunzi, nu erau decât cei care produceau baza de jos a mediei, iar jucatorii de baza (primii 16) ar fi trebuit sa aibă undeva la minim 100-120 de mii de dolari, după toate regulile matematicii şi a bunului simţ.

Pentru că nu suntem tâmpiţi cu toţii, precizăm că această sumă de 100 de mii de dolari, în 1994, reprezenta un contract fabulos, după care alergau cu toţii. Spre exemplu, Petre Grigoraş a plecat in Bulgaria, la Levski, pentru contractul pe care îl numea „realmente excelent” de 35 de mii de dolari pe an. Daniel Timofte era platit cu 200.000 $ în Turcia (declarat cel mai bun stranier al campionatului turc) şi în ţară se vorbea de „nababul Timofte”.

În 1995, suma explodeaza încă odată, ajungând la 4 milioane de dolari, adică la fix 100 de mii $, medie de venituri pentru 40 de subiecţi.

Fireşte, la toate acestea păstrăm rezerva faptului că sumele date de Oţelea nu sunt veniturile jucătorilor, ci cheltuielile clubului, diferenţa reprezentând-o nişte taxe şi impozite care, mărturisim, nu ştim la cât se ridicau – însă nici dacă au fost platite –, dar, ca element ajutator, spunem că în 1997, abia erau la 30%.

În 1996 Steaua avea un minus de un milion şi jumătate $ (dar nu ştim la cine, sau ce reprezenta suma, dacă erau creanţe la privaţi sau doar să fi fost impozite neplătite) şi avea un plus reprezentat de valoarea lotului de jucători format din (printre alţii) Stelea, Filipescu, Prodan, Doboş, Gâlcă, Roşu, Răducan, Adrian Ilie, Sabin Ilie sau Vlădoiu, adică vreo 9-10 milioane de dolari, la cea mai nesimţită subevaluare (spre exemplu, Adi Ilie plecând chiar in acea toamnă, pentru 2.800.000 $ la Galatasaray).

În fine, nu aceste discrepanţe majore ne interesează pe noi, în mod direct – acum –, dar ele trebuiesc ştiute, dintr-un număr de motive.

Nu putem trece însă, peste un aspect ce va fi unul dintre elementele principale ale tăvălugului care va rostogoli Steaua în bratele lui George Becali.

Recapitulăm şi ţinem bine minte, raportându-ne permanent la ce însemna valoarea unui dolar în 1991, 1992, 1993, 1994, 1995:

Tribuna oficială:

1991 – 300.000 $
1992 – 150.000 $
1993 – 300.000 $
1994 – 800.000 $
1995 – 650.000 $

Total cost Tribună Oficială, DOAR până în 1995: 2.200.000 $ (douămilioanedouăsutedemii de dolari)


Şi, pe lângă belanţ, tot în toamna lui 1996, un anunţ stingher, în 5% dintr-o pagină de ziar, ne garanta că se studiează chestii, urmându-se exemplul marilor cluburi europene....



Aşa se anunţau căderile Imperiilor, măzgălite într-un colţ zgribulit de zear.

Filip Pindean