În genunchi

Bannerul pe care l-am văzut la meciul tur cu Sporting suna: ”Hoje e sempre”, adică ”azi și întotdeauna”. Sunt cuvinte luate din… Biblie. Căci, în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, capitolul 13:8, portughezul citește „Jesus Cristo é o mesmo ontem, hoje e sempre.” Ceea ce, în românește, sună așa: Iisus Hristos este același ieri și azi și în veci!

Spre deosebire de preacuviosul din Pipera, nu sunt bisericos de felul meu, dar respect orice credință. Religia a avut și are un rol important în istorie, în viața omului. Și mi se pare ușor deplasat să amestec religia cu fotbalul. Dar, văzându-i pe cei  49.214 de spectatori și gândindu-mă la echipa noastră, la FCSB-ul de azi, nu pot să nu spun cu toată convingerea, parafrazând cuvintele Cărții Sfinte: Steaua este aceeași de ieri, și azi și în veci. Când mai bine, când mai rău, dar mereu acolo, sus. Meciul de astă seară ne-a demonstrat-o.

Cam ca în fiecare an, celelalte reprezentante ale României în cupele europene, eliberate de corvoada unor meciuri al căror rezultat e mereu același, au rămas la televizor să urmărească eforturile steliștilor de a se autodepăși. Pentru că a fost evident de la Lisabona că e o mare diferență între Sporting și echipa schimbată radical a Stelei. Valoarea individuală a jucătorilor echipei portugheze, cotată pe măsură la transferuri, a fost dublată de o elasticitate deosebită, care făcea să pară că sunt mereu mai mulți pe teren, și de combinații ce arătau cât de bine se cunosc între ei. În schimb, la noi, cu toate eforturile unora dintre jucători, cârpelile de pe urma indisponibilităților au accentuat lipsa de coeziune demonstrată și în meciurile din campionat.

După 1-1 la pauză, începutul reprizei secunde a adus trei mari ocazii ale noastre, nefructificate. Și a urmat dezastrul. Pentru că adversarul n-a ratat, n-a iertat. Desigur, scorul e exagerat, dar victoria portughezilor a fost clară. Paradoxal, Steaua a jucat mai bine decât împotriva echipelor întâlnite în primele șase etape. Dar jocul greșeală așteaptă. Și s-a greșit la greu…  În formula cea mai bună, cu Bălașa, Pintilii și Budescu întremat, cu noii veniți, jucând măcar ca azi, băieții lui Dică ar câștiga lejer campionatul nostru. Dar una-i Chiajna, alta Lisabona, una-i Concordia, alta Sporting…

Scriam după meciul de la Lisabona: ”o înfrângere, o eliminare n-ar fi fost catastrofă, prezența în grupele Europa League e asigurată. Și, să fiu sincer, preferabilă la ora asta. Cu un lot masiv remaniat, Steaua e încă în căutare, nu cred că are valoare de prima competiție europeană.”  Dar să nu credeți că în Europa League o să dăm de ciurucuri… La urma urmelor, când te-ncurcă Voluntarii sau Craiova, la ce să te aștepți? Mai ales că bagheta dirijorului de la Palat n-are astâmpăr…

Andrei Sava
Articol preluat de pe blogul personal Sam Murray 

Precizări legate de site-ul fcsteaua.ro (click link)