Iar remiză…

Ei, a fost cam cum mă așteptam să fie…

Un egal primit cu multă bucurie de coregrafi, care au mai bifat un meci în care n-au pierdut. Dincolo, la Steaua, dezamăgire, bineînțeles. Performanța se măsoară cu alte unități de măsură, un egal cu modesta echipă din Groapă e echivalent cu un eșec. În ultimele 18 partide, Dinamo a câștigat o singură dată, a obținut 8 remize glorioase, unele salutate la bustul gol în fața galeriei iubitoare de vestuțe, și a pierdut DOAR de 9 ori…

Reghe n-a găsit soluții de a trece peste autobaza lui Falconetti, deși dominarea a fost quasi-permanentă. Dar e greu să străpungi o apărare de 9, ba chiar 10 jucători, uneori. Iar Steaua a dovedit că nu are jucătorii capabili să treacă în dribling sau în forță de apărătorii ce aglomerau careul dinamovist. E drept, au mai reușit pe ici, pe colo, dar finalizarea a fost deficitară, ca întotdeauna. Cel puțin ocazia lui De Amorim, ratare de la 4-5 metri de poartă, e greu de repetat.

Cei trei debutanți la Steaua s-au străduit să umple golurile lăsate de cei indisponibili. Dacă Boldrin și De Amorim au jucat bine, Mitrea a gafat de 2-3 ori, ceea ce putea să coste… Slab au jucat și cei de la care așteptam cel mai mult: Stanciu, Tănase și, mai ales, Hamroun. Nici Adi Popa n-a reușit prea multe, iar Enache a fost iar veriga slabă.

Arbitrajul a fost relativ corect, dar se pot discuta câteva aspecte. Radu Petrescu mi s-a părut prea tolerant cu faulturile repetate ale lui Filip sau Hamroun, sau cu simulările penibile, faulturile și obstrucțiile lui Gnohere. Harlemică e un vârf autentic, puternic, periculos, dar mi-amintește de Alibec, ale cărui realizări sunt umbrite de comportamentul deloc sportiv… De asemenea, arbitrul a refuzat Stelei două penalty-uri ce mi s-au părut clare. Îmi pot închipui ce-ar fi vuit presa și blogurile dacă fazele respective s-ar fi petrecut în careul stelist. Nimic despre Steliano, faultul lui din finalul meciului îl descalifică.

Una peste alta, să nu poți învinge Dinamo e jenant. Dar, din nou, Dinamo a scăpat ușor, iar cel mai bucuros trebuie să fi fost Negoiță. O fi dat și bairam mare la Rin. Că doar a făcut economie, nu glumă… Victoria l-ar fi făcut să scoată câte 2000 de euroi pentru fiecare spartan al Fălcosului, nu? Iar bravul Ando face ce știe el cel mai bine: anunță noi transferuri.

În schimb, Preacuviosul din Pipera a mai îndulcit amarul acestui al cincilea egal consecutiv smuls, cu chiu, cu vai de bieții pudeli, la gândul că miile de lătrătoare din tribune i-au umflat bine contul, ba i-au făcut și spectacol de zgomot și lumină (a petardelor…), mândri că sunt pecehași…

Andrei Sava
Blog Sam Murray