Acum două zile am scris articolul Lungul nasului cu mesajul de fond: „Speră cât te ține punga, nu imaginația. Bucură-te de ce s-a realizat. Nu a fost puțin în raport cu cât s-a investit!”. Ieri am văzut pentru prima dată în presa sportivă o abordare realistă, fără populism revoluționar menit să atragă pe „gură cască” într-un cor de bocitoare.
Stefan Beldie și-a publicat în sport.ro opiniile pe tema „De ce ar trebui să-ți placă un pic mai mult fotbalul nostru <<mizerabil>> „. Sincer, nu mi-a venit să-mi cred ochilor. Părea un dezertor dintr-o dictatură, care dă cărțile pe față. Mă substitui unui moderator, translatând monologul lui Beldie într-un dialog la o masă rotundă, ca o continuare a ideilor expuse de mine în articolul „Lungul nasului”.
Beldie: „5 cuvinte reușesc aproape de fiecare dată să mă scoată din sărite: << Avem un fotbal foarte slab >>. Nu știu exact când această ideea a început să mă enerveze, dar știu care era contextul general. Tocmai se terminase un meci bun din Liga 1 … Da, există astfel de meciuri în campionatul nostru. Este suficient să te uiți la jocurile unei etape și le vei vedea. Atenție, să te uiți la meciuri, nu la rezultatul final. Să te uiți la meciuri, nu pe Facebook la ce comentează alții. Să te uiți la meciuri fără să-ți lași mintea să se scalde în cea mai nocivă prejudecată vehiculată intens de ani buni sub o formă sau alta – << Avem un fotbal de căcat >>.
Chiar avem un fotbal atât de slab pe cât sunt tentați mulți dintre fani să-l catalogheze?
Chiar avem un fotbal atât de slab pe cât sunt tentați mulți dintre ziariși și analiști să-l caracterizeze? Eu cred că avem un fotbal în privința căruia se exagerează mult, mai ales când se spune c-ar fi slab.”
XRay: Ai dreptate! Microbiștii par mai dependenți de rezultat decât de joc și chibiți ai visteriei cluburilor. Dispariția unor cluburi de tradiție, insolvența și DNA-ul, intens mediatizate, au tabloidizat fotbalul. Presa a transferat aprecierea sportivă în oala deficitului financiar și „de blazon”, extrapolându-le, în mod fals, la valoarea jucătorilor și calitatea meciurilor. Un club de tradiție are în tezaur istoria, dar nu performează competițional prin ea, ci prin echipă. De aceea ASA se luptă pentru titlu, Dinamo este de pluton, iar Rapid, U Cluj și ex-campioana Oțelul au retrogradat. Nu fotbalul e „de căcat”, în moarte clinică, ci unele cluburi „de tradiție” au manageriat prost echipa în comparație cu restul competitoarelor. De la selecția lotului, la bancă tehnică. Steaua poate pierde titlul tot din carențe manageriale.
Beldie: „Duminică seară, am deschis acest subiect într-o discuție pe care am avut-o cu Mihai Mironică. În 87,34% din cazuri, eu și Mihai avem opinii diferite. Nu e ceva grav, Mihai are în general opinii diferite față de majoritatea oamenilor de pe fața acestei planete. Uneori, folosește atâta energie și-un val de atât de mare de argumente care-i susțin punctul de vedere, încât îl bănuiesc de faptul c-ar putea să se contrazică inclusiv cu cei care-s de acord cu el.
În fine, nu a fost cazul de această dată. Mihai remarca faptul că, de ani de zile, diverse voci anunță moartea fotbalului nostru. Nu știu cum arată moartea în opinia respectivilor, dar din sezonul viitor vom avea două echipe în preliminariile Ligii Campionilor. Avem o moarte interesantă, tare interesantă.”
Mironică: „Situația asta nu o poți numi o întâmplare, coeficientul acela ia în calcul rezultatele a 5 ani de prezență în cupele europene. Nu mai zic de niște rezultate foarte bune obținute recent – bați Lyon, bați Ajax, bați Chelsea, bați Victoria Plzen etc.”
XRay: Subscriu! Avem calitate și prestații bune în Europa, cu mult peste învestiții, dar nu sunt apreciate. O mare parte din vina vă aparține și vouă, presa sportivă, pentru curentul de opinie negativist, de ștergere a performanței realizate până la prima înfrăngere, pe care o inoculați în mentalul colectiv cu tot felul de adjective sforăitoare și defăimătoare. Vezi Schalke – Steaua 3-0, din grupele CL, de exemplu. Sloganul lansat de presă „Steaua, rușinea Europei!” a fost preluat până și de steliști.
Cârcotașul: „Tu nu vezi ce se joacă în fotbalul nostru comparativ cu ce-i în Vest?„
Beldie: Tocmai, eu văd ce se joacă în fotbalul nostru. Tu vezi? Te uiți la meciuri? Dacă te uiți la meciuri, vei vedea și jocuri slabe, dar vei vedea și o grămadă de jocuri bune, suprinzător de bune dacă te gândești la cât de mort e fotbalul nostru de-o grămadă de ani 🙂
Apoi, întâmplător sau nu, am avut un campionat dat naibii de imprevizbil. Sigur, a fost vorba și de faptul c-au retrogradat 6 echipe, că Steaua n-a fost în stare să-și apere un avans uriaș de puncte, dar acestea sunt lucruri care țin de fotbalul nostru, nu ni le-au dat alții. Noi le-am trăit, noi am avut posibilitatea de-a le vedea efectele.
Sigur, dacă vei compara fotbalul nostru cu cel din Anglia, vei găsi diferențe uriașe.
Întrebarea-i dacă vezi și diferența de finanțare. O vezi?
În Liga 1, probabil media salarială este undeva la 3.000 Euro / lună. Zi-mi un campionat în care se plătesc banii ăștia și se joacă un fotbal superior celui din Liga 1.
Până-ți vine ceva în minte, îți spun eu 3 campionate în care se investesc sume mari, dar diferența de calitate între fotbalul nostru și-al lor nu este proporțională cu sumele investite – Ucraina, Rusia și Turcia. Da, au echipe mai bune, au performanțe mai bune, dar plătesc mult pentru a fi mai buni decât noi.
Investițiile lor în bugetele cluburilor sunt uriașe comparativ cu investițiile noastre, dar, așa cum spuneam, diferențele de calitate între fotbalul lor și al nostru nu sunt proporționale cu aceste investiții.
Apoi, îți dau exemplul Basel. Buget anual de peste 40 Mil. Euro în mod constant. Uneori, urcă spre 60 Mil. Euro. Am găsit date care vorbesc și de sume mult mai mari. Ți se pare că Basel, în ciuda rezultatelor bune făcute, s-a aflat tare departe de Steaua sau CFR Cluj când a venit vorba de participarea în Liga Campionilor. Ți se pare că elvețienii au un campionat mai bun decât al nostru?
Aș putea continua exemplele cu campionate în care se plătesc banii de la noi, în general, campionate din țările vecine și am ajunge amândoi la concluzia că nu-s peste noi, chiar din contră. Recunosc, nu sunt chiar cel mai bună sursă de recomandări când vine vorba de fotbal – spectacol. Adică Serie A este campionatul meu preferta, apoi vine Bundesliga, apoi Premier League și, undeva la coadă, alături de desenele animate, se află Primera Division. Fiecare cu gusturile sale, dar te-asigur că Liga 1 nu e atât de slabă pe cât se tot insistă c-ar fi.”
XRay: Corect! Din păcate, până acum nu te-am auzit pledând „lungul nasului” de la pupitrul de moderator TV al sport.ro. Dimpotrivă. Mai ales când făceai cuplu cu Marius Chican, Emanuel Terzian, Ștucan și alții. Însă nu e târziu că o faci acum. Chapeau bas!
Carcotașul: „Tu nu vezi că Liga 1 e plină de blaturi?„
Beldie: ” Te-ntreb din nou, urmărești meciurile sau comentezi doar pe baza rezultatelor?
Nu întreb întâmplător, ci pentru că unii dintre cei care acuză cel mai vocal blaturile din Liga 1 sunt indivizi care nu au răbdarea de-a se uita la jocuri sau n-au mai văzut un meci din Liga 1 cap – coadă de ani buni. Uneori, respectivii recunosc asta în discuțiile pe care le am cu ei, alteori nu este nevoie să recunoască, e evident în ceea ce spun.
Dacă te uiți la meciuri, îi știi calitățile lui Astafei. Nu vei putea spune sigur c-a dorit să marcheze cu ASA, dar nu vei mai fi sigur că acele ratări au fost rodul intenției sale de-a nu juca pe bune. Faptul că te vei uita la meciuri îți va lămuri anumite situații și-ți va provoca dubii apropo de altele.
Doar ignoranța specifică celor care nu se uită la meciurile pe care le comentează te poate ajuta să fii sigur de absolut tot ceea ce se-ntâmplă în jur. La rândul meu, am anumite dubii. Nu la fel de multe precum Ștucan, nu la fel de puține precum Romică Pașcu.”
Și in final, cenușa-n cap.
Ștefan Beldie: „Ce greșesc de prea multe ori televiziunile care transmit meciurile?
În prea multe situații, televiziunile care transmit meciurile uită total că acestea sunt produsul pe care-l vând telespectatorilor. Prin urmare, în emisiunile de analiză și în comentariile transmisiunilor s-a dezvoltat reflexul de-a ironiza tot ceea ce ține de Liga 1. Iar dacă nu e vorba de ironii, e vorba despre exprimarea unor dezamăgiri atât de adânci încât ți-e teamă că respectivul va intra în depresie. Iar dacă nu e vorba de dezamăgire, apare invariabil disprețul pentru fotbalul nostru.
Unde mai se poate găsi loc pentru entuziasmul provocat de multe dintre meciurile din Liga 1? Există și meciuri bune, există și meciuri cu ritm excelent, există și meciuri c-un soi aparte de tensiune, există și meciuri cu miză. Toate acestea sunt într-un număr mai mare decât se apreciază c-ar fi. Păcat că sunt multe prea puțin remarcate.
Apoi, faptul că dați acele meciuri, că le comentați, că le analizați n-ar trebui să fie o corvoadă, ci, de cele mai multe ori, o plăcere. Eu nu spun ca ziariștii să se transforme în agenți de PR pentru Liga 1, eu spun doar să vă uitați la fotbal și să faceți efortul de-a evidenția și lucrurile cu adevărat bune care se regăsesc în multe dintre acestea.
Sigur, e mult mai ușor să vii într-un studio și să spui că ai văzut un meci slab, că nu se joacă nimic, că nivelul e scăzut, că bla-bla, bla-blum. La fel de ușor este să faci acest lucru și-n scris, asta ca să nu uit vreo zonă a presei sportive.
Totuși, acest tip de discurs poate fi lejer abordat și de cei care se pricep la fotbal, și de cei care nu se pricep la fotbal. Cei care au habar, care se uită la meciuri, pot însă spune mai mult de-atât.
În fine, deși moderatorii nu le pot cere invitaților să-și modifice discursurile – dacă aceștia văd că un meci e slab, păi, slab este – totuși, moderatorii au capacitatea de-a influența discuția prin întrebările pe care le adresează, prin temele pe care le deschid.
Dacă tu, ca moderator, începi discuția de fiecare dată cu o constatare de genul „vai, ce meci slab”, atunci ai șanse mari ca și cei de la masă să-și orienteze discursul după tine. Și-i păcat, mai ales că, sezonul acesta, am avut un campionat interesant chiar și atunci când s-a jucat prost.
Când ProTV a încetat să mai dea Formula 1, cei de acolo nu au spus că produsul respectiv este varză. Au preferat să acorde mult mai puțin spațiu informațiilor despre acea competiție, dar nu au denigrat-o.
Alții însă au preferat să spună că produsul pe care nu-l mai dau e penibil cu atâta determinare încât, după un timp, le-a intrat în reflex să spună asta. Prin urmare, când au dat din nou meciuri, au rămas blocați în acel discurs. Poate mi s-a părut mie și celor cu are am discutat această impresie. Sau poate nu.”
XRay: QED! Culegeți vânt după ce ați semănat furtună. Comentatorii meciurilor nu realizează că fac reclamă negativă propriului post TV, când prezintă ostentativ din produsul livrat (meciul) numai partea goală a paharului. Fără exceptie, TV-urile sportive, prin știri și talk show-uri, sunt axate pe tabloid și negativism. Inclusiv voi doi, Beldie și Mironică, ați avut partea leului. De aici până la lehamitea fanului nu a fost decât un pas.
Totuși salut acest moment de sinceritate și obiectivitate. Înseamnă că nu sunțeți pierduți cu totul și puteți intra în normalitate, înainte de a vă deposeda voi înșivă de obiectul muncii. A atrage oamenii spre fotbal este sine qua non și pentru subzistența voastră, nu doar pentru cluburi. Nu prin minciuni și umflări, ci deontologic prin adevăr. Informare, nu manipulare! Analiză sportivă, nu cancan! Moderare, nu instigare! Opinii, nu reglare de conturi!
Well done, Ștefan Beldie!
Concluziile acestei mese rotunde ad-hoc le las în seama ta, cititorule!
XRay