Au trecut și mult doritele RESTANÞE. Mie cuvântul ãsta îmi amintește de corigențe. Așa m-am simțit în seara aceasta, ca un corigent în așteptarea izbãvirii. Așa am așteptat și noi aceste restanțe cu Pandurii și Gloria Bistrița, ca pe o gurã de oxigen. Iatã cã oltenii ne-o fãcurã, iar ardelenii erau cât pe ce sã repete isprava "omonimilor" lor de la Buzãu, dar ne-a salvat încetineala lor proverbialã.
Suntem asemenea unor corigenți, unor restanțieri. Ne bazãm pe avantaje necuvenite, sperãm sã aflãm subiectele la tezã sau examen în loc sã ne punem cu burta pe carte. Þipãm cã profesorii ne nedreptãțesc, nu încercãm sã le dãm peste nas cu ceea ce știm. Ne luãm de premiantul clasei cã e arogant și ungur. Avem o mentalitate de perdanți și îmi pare rãu sã spun asta tocmai când Lãcãtuș este antrenorul echipei pe care toți sunt convins cã o iubim. Ce scuze avem? Ungurii de la CFR i-au rupt piciorul lui Pleșan, Mureșan dã bani la arbitri, Borcea, Cocos și Iancu Pianu fac mânãrii, Rãdoi și Ghionea sunt la Bologna și altele asemenea.
Fraților, vã întreb: NE MAI PLÂNGEM MULT DE MILÃ? Ce facem, ne transformãm în milogi, în gropari, în frustrați? Cât îi mai suportãm pe ãștia? Cât mai suportãm Ciobanul, Argãsitul, Spãlatul pe Creier Ilie? Triumviratul acesta este falimentar! De ce vrem sã-i aprindem o lumânare lui Dragomir și nu Ciobanului? De ce este huiduit Surdu și nu Argãsealã? De ce scriem împotriva lui Lãcã și nu a lui Adrian Ilie?
alexblaja
