Campania electorala pentru europarlamentare a fost o binecuvantare pentru suporterii Stelei. Pentru prima data s-au bucurat de ceva ce inca nu gustasera din anul 1999. Liniste. O liniste nefireasca dublata de o frumoasa victorie cu Dinamo, dupa un joc in care favoritii au aratat ca mai au ceva simturi si atasament fata de culorile ros albastre si fata de acest sport superb numit fotbal, ne-au daruit acel confort psihic pe care-l asteptam de mult.
A fost de ajuns sa se incheie aceasta pauza politica ca sa-si reintre in drepturi penibilul natiei romane si marele barbat. Declaratiile date dupa meciul egal cu Buzaul au transformat acest semi esec intr-o infrangere din toate punctele de vedere. Rareori mi-a fost dat sa asist la o astfel de sifonare si amara a fost cupa umilintei la care am fost impinsi sa gustam. Cum naiba sa acuzi echipa adversa ca nu ti-a cedat meciul doar ca sa iti fie recunoscute puterea si posesia pe care le ai asupra acesteia? Si unde este acea credinta cu care te lauzi odata ce una dintre poruncile ancestrale suna "Sa nu furi!"?
Dupa meciul rusinii Dinamo - CFR Cluj in care d-l Becali s-a gudurat ca un catel veritabil pe langa bisnitarii dinamovisti marele finantator a intors acest act intr-o mare biruinta odata cu obtinerea calificarii in Grupele Champions League. "Iata de ce am facut-o" a concluzionat gloriosul rege neincoronat. Acum, dupa prestatiile penibile ale ros albastrilor in grupa CL putem concluziona ca el este singurul care "s-a scos", unicul beneficiar. Pentru ca echipa nu a reusit decat sa obtina mai mult de un punct (unde esti tu Adi Ilie cel nespalat de creier care nu s-ar fi hadardat niciodata sa promita lucruri imposibile?), iar suporterii au fost obligati jumatate de sezon sa asiste la prestatii jalnice ale favoritilor intr-un chin continuu ca o penitenta divina.
Da, putem concluziona ca acea calcare in picioare a simbolurilor steliste, acele scandari impreuna cu galeria cainilor "augh, augh, augh" s-au facut doar pentru binele unui singur om: George Becali.
Intre timp, suntem obligati din punct de vedere moral si respectand ultima farama de sportivitate de care am putea da dovada sa-l felicitam pe fotbalistul Bunica pentru un gol frumos in poarta noastra - un zvacnet de dreptate si onestitate in acest fotbal pe care Becali se chinuie sa-l ucida cu orice declaratie, act si respiratie facute.
