Al treilea din frații Dumitriu a cunoscut finalmente cea mai mare notorietate fotbalisticã. ªi asta în condițiile în care Nichi Dumitriu II fãcea un cuplu vestit la Rapid cu Ion Ionescu, ridicând driblingul la rang de Harlem. Asccensiunea lui Þiți a fost cãznitã și labirinticã. Mijlocaș laborios, fãrã valențe tehnice deosebite, va rãtãci pe la diverse echipe: CS Târgoviște, ASA Sibiu, ASA Tg.Mureș, Steaua(1968-1972), Rapid, Olimpia Satu Mare, FCM Galați, ICSIM București.167 prezențe în A și 25 goluri marcate.
Face parte dintre puținii ghinioniști, care sub culorile roșu-albastre, nu au câștigat un titlu. A cucerit cu formația militarã 3 Cupe ale României. ªi ca posibil component al echipei naționale e urmãrit de neșansã, îmbrãcând tricoul tricolor o singurã datã, în 1967, în Kinshasa, la meciul amical Congo-România 1-1, când i s-a anulat în minutul 90 un gol perfect valabil, pe motiv cã o victorie a oaspeților ar fi stricat sãrbãtoare triburilor locale. A fost la un pas de a prinde naționala "în D" de la Guadalajara, fãcând parte din lotul lãrgit, dar în locul lui și al lui Gergely fiind preferați la mijloc mult mai tehnicii Dobrin și Dembrovschi.
Absolvent de IEFS și cu 45 zile de școlire la Coverciano, Dumitriu va arunca pe el treningul antrenorului. Compensatoriu, cu mult mai multã șansã. Dar și aici Golgota sa e marcatã de popasuri bizare: ICSIM, Rapid Fetești, CS Botoșani, Ceahlãul, Rapid Mizil, Autobuzul, FEPA Bârlad, Steaua(ca secund al lui Iordãnescu 1988-1990), Dacia Unirea Brãila, Steaua și naționalã(ca secund al aceluiași Puiu, în perioada 1992-94), Steaua(1994-97), AEK Atena, Apolon Limassol, Rapid, FCM Galați, Rocar. De fapt "definitivatul în antrenorat" și l-a dat la Brãila, unde a urcat o echipã retrogradabilã pe locul 6, fiind revelația primei ligi. Doctoratul l-a susținut în 3 sezoane la vârf la Steaua. Puțini antrenori s-ar putea lãuda cu 3 titluri, 2 Cupe, 3 calificãri consecutive în grupele Champions League, administrând riguros cea de-a treia generație de aur a Ghencei(dupã CCA și Steaua Sevillianã), ce-i cuprindea pe un Adrian Ilie, Gâlcã, Roșu sau Prodan. Replica în fața unor trusturi de fotbal(Benfica, Atletico Madrid, Borussia Dortmund, Juventus) a fost onorabilã iar Ghencea fotbalisticã în perioada 1982-1988 și-a trãit o perioada de rarã exuberanțã.
Numai Ajax și Steaua reușiserã performanța celor 3 accederi consecutive. Cã militarii n-au mers mai departe ținea de limitele fotbalului nostru, dar iluzia cã vom fi iarãși ce-am fost(ay, ay, Sevilla, dulce și perpetuã amãgire !) ne popula visele de iarnã. Om dintr-o bucatã, Þiți promise încã de la instalare, cu vocea sa de jazzist de New Orleans: "Mulți cred cã a fi antrenor principal la Steaua ar fi o pãlãrie prea mare pentru mine. Veți vedea cã nu e de loc așa". ªi în plinã glorie și-a dat demisia, pãrându-i-se suspecte manevrele de privatizare a echipei: "eu am un contract cu Steaua Armatei. Dacã se schimbã forma de organizare, eu plec". ªi s-a transferat la AEK Atena unde a trãit o dramã de familie (i-a murit soția) și una profesionalã (grecii s-au simțit ofensați de replica acidã a lui Þiți "vreți circ, vã recomand teatrul de varietãți din localitate" și l-au demis aiurea). A crezut în construcția lui Rocar, sub finanțarea unui berar analfabet din Bragadiru, cu care a retrogradat, chiar dacã a ajuns în finala Cupei. Sobrietatea sa excesivã a dat impresia unei rãciri fațã de Steaua (echipa care l-a consacrat), dar când i s-a solicitat sprijinul a venit necondiționat. Pentru cã titlul ce i s-a atribuit lui Zenga a fost a lui Þiți și Dorinel Munteanu, "pãianjenul" țesând pânze prin alcovuri și pierzând controlul echipei la finiș.
Azi, Þiți conduce o echipã de ligã secundã Prefabricate Modelu, unde sperã sã impunã modelul Steaua. ªi mai crede cã dacã ar fi fost Dumitriu VI ar fi cucerit 6 titluri cu echipa la care valiza sa itinerantã a stat ani buni în debara.
Constantin Ardeleanu
:|
((