Din 25 Octombrie 2007 a generalului de brigadã în retragere Cristian-George Þopescu. Crainicul felix al Televiziunii Române. Bãiatul ofițerului de cavalerie Felix Þopescu, ofițer de cavalerie, component al echipei hipice a României, participantã la Olimpiada din Berlin din anul 1936. Cristian i-a cãlcat pe urme, absolvind ªcoala de Grãniceri de la Oradea, singura armã care mai avea cai. Câștigând câteva concursuri importante va fi transferat la Steaua, unde a triumfat în douã campionate naționale de sãrituri peste obstacole. În paralel a apãrut pasiunea pentru reportajul de radio și televiziune, dar așa cum l-a învãțat tatãl sãu, chiar când condiția lui de vedetã atinsese cote amețitoare, n-a renunțat la statutul de militar profesionist niciodatã.
Nimeni nu l-a putut copia. Nu i s-a descoperit dozajul dintre valoare și culoar favorabil, rostirea impecabilã a limbii române și documentarea minuțioasã, echilibru în opinii și strigãtul supraomenesc al victoriei. De neuitat "Goool" -ul neverosimil (de pe gazon și de la microfon), atunci când Boloni a marcat împotriva Italiei la București (cu verdictul din presã "Dacii au învins romanii ?!") și rostirea olimpianã "Ze-ce !", când Nadia a atins perfecțiunea la Montreal. Un deliciu sã-i asculți comentariul sportiv, cu trimiteri la istoria locului, fãrã a cãdea în prețiozitate, și amãnunte amuzante: "nici nu vã imaginați de câtã documentare ai nevoie ca sã fii spontan ?!" De cele mai multe ori a fost un porte-bonheur a echipei românești comentate.
Totul a mers pe linia superlativului cu care ne obișnuise pânã în seara zilei de 9.6.1983, când Cãmãtaru(neuitatul "Haplea în chiloți" a maestrului Eugen Barbu) a înscris golul victoriei cu Suedia pe Rasunda. O pledoarie onestã pentru valoarea fotbalistului român, care ar putea juca în echipele mari ale Europei, a fost interpretatã de "motorul în doi tâmpi" de atunci drept un îndemn la emigrare, ofițerului Þopescu ordonându-i-se în cascã întoarcerea la biroul de presã a Stelei. Târziu s-a aflat cã el a întocmit sute de fișe din presa sportivã internaționalã pentru a-l ajuta pe Ienei în pregãtirea meciurilor Stelei Sevilliene. Un alt gest care a intrat în istoria fair play-ului a fost inspirația crainicului din Ghencea de a scrie pe tabela de marcaj, dupã semifinala Steaua-Anderlecht 3-0, "Notre respect, Anderlecht !" Þopescu e un veritabil cavaler al fair play-ului, în esența sa netrucatã. Credințã ilustratã de o serie de gesturi incredibile: a refuzat dupã 1989 sã considere linșajul sãu de public de la televiziune drept un act de dizidențã și nu a aceptat presiunea strãzii în 1990 de a fi numit ministru al sportului. Stranie decizia sa de a nu mai comenta fotbal dupã World Cup 1994, chipurile din cauza mizeriei din fotbalul nostru. Pledoaria lui Cristian vizeazã Cinstea, Onoarea, Demnitatea(ãsta-i adevãratul COD Þopescian).
Ca om de lume, cu succes la femei, a trecut trei obstacole ale cãsniciei, cursã încununatã cu 3 copii de care e tare mândru. Devenind un brand, de ani buni Cristian Þopescu e director al "Pro-Sport" -ului, deși recunoaște cã vorbește mai bine decât scrie. Humorul lui Þopescu e bine temperat: la o întâlnire televizatã cu alți "șaptezeciști" Ienei și Horia Moculescu, crainicul i-a lãudat virtuțile ultrasului stelist Horia: "e anti alcool, antitutun și...afemeiat !" (l-a depãșit cu o cãsnicie !). Susțin cã din arhiva video a Stelei n-ar trebui sã lipseascã finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, comentatã de Þopescu. E cea mai îndreptãțitã reparație istoricã la care unicul crainic are dreptul.
Sigur cã ar avea abilitatea sã comenteze ca și cum atunci ar avea loc meciul ªi în locul abracadabrantului "Suntem finaliști !" al lui Teoharie Coca-Cozma s-ar auzi "Suntem formidabili ! Zecele Nadiei face tumbe pe gazonul sevillian, iar regele Carlos se uitã uluit spre noua reginã a Europei".
Constantin Ardeleanu