Neapãrat a lui Victor, nu fiindcã îndeobște Victor se logodise cu Victoria, ci pentru a nu ne gândi la un șef contabil al clubului cu același nume, implicat în transferul lui Ilie Dumitrescu în Anglia, când lirele din contractul de vânzare s-au "dat peste cap", devenind dolari, diferența fiind însușitã de o troicã managerialã voit isteațã. A evadat destul de târziu din obscuritatea unor echipe mici ale Olteniei, odatã cu scoaterea sa din arestul miliției din Târgu-Jiu de cãtre Ilie Savu, unde fusese reținut pentru jocuri de noroc, fiind transferat în Ghencea.
Un ochi versat observase stofa de golgeter al fotbalistului taciturn și introvertit, cu bretonul cãzut pe frunte. În condițiile în care coechipierii sãi țeseau mirabil pase pe verdele Ghencei, lui Piți i-a revenit un rol formidabil de pivot în aglomerația careului advers, iar când serviciile de redistribuire a baloanelor luau o pauzã, marca el însuși. Au încercat mulți sã-l imite, dar totul a pãrut o pastișã nereușitã. "Bambino d'oro d' Orodel" devenise o replicã "pe bune" a unui Mateuț "prefabricat" de cooperativa cu sediul lângã Spitalul de Urgențã. Anii din perioada 1984-1990 au fost memorabili pentru toți steliștii, de sub baghetele magice ale lui Ienei și Iordãnescu, dar cu un plus pentru Piți, golgeterul internațional al ediției în care Steaua câștigase Cupa Campionilor Europeni și al țãrii în ediția 1987/88, cu 34 goluri, cucerind Gheata de bronz a Europei.
Din acele 6 goluri de top european, cum sã uiți golul din secunda 39 când s-a sunat goarna dãrâmãrii mitul maghiar al invincibilitãții cu românii(4-1 cu Honved la București), golul decisiv din returul cu Kuusysi din minutul 86 și dubla din semifinala cu Anderlecht din 1.4.1986(minutele 4 și 60) ? Ce de 6, la proprietarul de astãzi al unui automobil cu numãrul 666, obsedat, ca intratabil zarior, de 6-6, cel alintat de tribune "Satana". Consternat, Occidentul exclama în 1986: "Sunt diabolici acești români !", iar unul dintre ei, Piți, n-a privit niciodatã cu ochi buni parașutarea lui Hagi la o echipã gata formatã, care la primul meci sub tricoul roșu albastru a marcat golul aducãtor de Supercupa Europei.
Teribila incompatibilitate nedeclaratã va influența însãși istoria fotbalului intern, "complotul cumnaților" (Gicã Hagi-Gicã Popescu) înlãturând pe selecționerul Pițurcã, dupã ce acesta calificase echipa naționalã la turneul final european din 2000, fãrã înfrângere. Consecințã tra-Gicã, fiindcã numirea machedonului se va dovedi un fiasco în meciul cu schiorii, iar secetei de 8 ani ce a urmat i-a pus capãt același încãpãțânat, strategul primei victorii inter țãrii cu portocala mecanicã, într-o meci decisiv de calificare. Iatã cum "abonatul" la locul 2 intern (cu Steaua de vreo 3 ori în prima Ligã și cu Craiova o datã) ia 4 puncte din 6 (poartã-n în casa performanței !) dublei vicecampioanei mondiale, condusã de Marco van Basten, parafând a doua sa calificare ca antrenor într-un râvnit turneu final. Se pare cã ritmul sãu biologic de performer e incompatibil cu campionatul intern(meciuri la 3-6 zile), dar e ideal pentru dozarea talentului și efortului național pentru cicluri de 2 ani.
Piți a fost valetul din coada careului de șeptari(frații Pãunescu, Hrebe și Babiuc), care au aruncat giuvaierul militarilor în stâna grobianã a lui Gigi Becali, doldora de zer și zerouri dupã cifrele astronomice cu dolari. A cunoscut ura poporului stelist("Piți, lasã-ne !"), lucrãtura lui Michele Urziceanu (alias Meme), ingratitudinea becaliotã (voia sã-l mazileascã pe microstarul Pãdurețu), lovitura pe la spate a Nașului Brutus, adversitatea verilor malefici Becali, dar nimic nu l-a abãtut de la convingerile sale Abilitatea din jocurile de cãrți și jocul ca la carte ne conduc la bizareria sã iubim un stelist, pe care în genere nu-l suferim.
A nu se uita cã omul în negru a fost golegeterul Stelei Sevilliene, acea echipã a Destinului care apare odatã la un secol.
Constantin Ardeleanu
)