Am scris/tradus acest material despre VfB, club al carui membru sunt din 1989, la inceputul acestui an, inainte de castigarea titlului, dat fiind faptul ca VfB nu este atat de mediatizat ca Bayern sau Werder....
Lectura placuta!
Infiintarea clubului
Clubul svabbilor a fost infiintat deja in 1893 la Stuttgart. Ca si alte cluburi cu traditie in fotalul european sau si de la noi, clubul VfB Stuttgart a luat fiinta dintr-o fuziune a altor 2 cluburi dupa cum urmeaza : in 1893 se infiinteaza clubul FV Stuttgart 1893 care defapt se ocupa mai mult cu practica rugby-ului. In 1896/1897 se infiinteaza clubul Kronenklub Club Canstatt, care practica de la inceputurile sale football, sau fotbalul in versiunea cunoscuta si de noi pana astazi. In 1912 prin fuziunea celor doua cluburi se infiinteaza VfB Stuttgart von 1893 e.V. (= Club pentru jocuri cu mingea). Acest nume era deja purtat de prima campioana a Germaniei VfB Leipzig (1903).
Istoria si inceputurile clubului
"Der rote Brustring" (Cercul rosu de pe piept) este simbolul echipei din Stuttgart. Dupa unii el reprezinta culoarea orasului Cannstatt (= suburbie a orasului Stuttgart) alti martori ai timpurilor vechi spun ca echipa svabilor a preluat acest simbol de la echipa nationala de atletism a Germaniei care l-a introdus inca de la inceputurile ei in echipamentul de baza. Cert este ca VfB poarta mereu acest cerc rosu pe tricou (culorile echipei sunt rosu-alb), adica in meciurile de acasa, iar pe tricourile rosii (in deplasare) are atunci cercul alb. Desigur ca in timp au aparut si alte variante de tricouri mai ales la cele pentru jocurile din deplasare , dar cercul acela magic a ramas mereu. In cadrul emblemei celor din Stuttgart se mai afla si acele crengute/ramuri negre pe fond galben, elemente ce se gasesc si in emblema lui ... Porsche.
Din istoria de la inceputurile clubului, care incepand cu 1912 activa in Liga regionala a landului Baden-Württemberg, as vrea sa amintesc de Ernst (poreclit "Wenzel") Blum. A fost un jucator polivalent ce a facut mai intai parte din echipa de rugby, fiind si un excelent alergator de sprint el s-a impus repede si printre fotbalisti. In analele fotbalului german a ramas prin faptul ca fiind pentru prima oara selectionat la echipa nationala pentru un meci cu Danemarca pe 2 octombrie 1927, Blum a si fost ales sa fie, ca debutant, capitanul echipei. Antrenorul echipei Reichului din acele vremuri Dr. Otto Nerz , convocand numai putin de 9 debutanti, l-a ales pe cel mai experimentat jucator al momentului, Blum, sa fie capitan. Germanii aveau sa piarda acel meci cu 1-3. Primul jucator stuttgartez convocat la echipa natioanala insa a fost portarul Paul Mauch. Aceasta se intampla deja in 1922 la un meci castigat de Germania cu 2:0 impotriva Austriei, portarul svabilor facandu-si datoria cu prisosinta. Pe 13 septembrie 1924 are loc primul meci international al lui VfB. Impotriva celebrei echipe cehe a acelor vremuri Slavia Praga, Stuttgart condusa in teren insasi de Edward T. Hanney, obtine un rezultat strans dupa ce a condus cu 1:0 si 2:1 pierzand in ultimele minute , greu cu 2:3. Revenind la Wenzel Blum, el a fost propulsat foarte mult si de primul antrenor "oficial" al svabilor. Acesta a fost englezul Edward T. Hanney. Prin comportamentul sau si daruirea-i caracteristica un adevarat gentleman care era foarte stimat si iubit in randul fotbalistilor dupa ce jucase mult timp la Manchester United si castigase turneul olimpic de fotbal din 1912 din cadrul olimpiadei de la Stockholm cu echipa tarii mama a fotbalului, Anglia, impotriva Danemarcei.Edward T. Hanney era recunoscut de cronicarii vremii ca un instructor tactic si teoretic de prima clasa. Fiind foarte exigent si riguros, tinea foarte mult sa-i fie respectate toate indicatiile de catre jucatorii echipei. Astfel ca Stuttgart incepe incet dar sigur sa se impuna si asa apar si primele succese. In 1926 VfB castiga campionatul regional din Baden-Württemberg, un prim pas spre promovarea in elita nationala. Din pacate deja in 1927 conducerea clubului nu-si mai poate permite sa-l plateasca pe antrenor "alungandu-l" din acest motiv de la conducerea echipei. Edward T. Hanney ramane un "sir" in cel mai bun sens al cuvantului si nu si-a uitat niciodata echipa pe care o antrenase. Astfel in zilele crunte de dupa cel de-al doilea razboi mondial cand bantuiau boli si foamete peste Germania, Wenzel Blum primind primul sau pachet cu "de-ale gurii" ramane placut surprins vazand cine era expeditorul acestuia : Edward T. Hanney!
In anul 1935 Stuttgart ajunge pentru prima oara in ultima runda a campionatului Germaniei. Dupa 2 meciuri ezitante 0:3 cu Hanau 93 si 1:2 cu Jena acest turneu final parea ca o competitie prea mare pentru VfB. Totusi tanara echipa nu s-a dat batuta si tocmai in meciul cu mult mai galonata echipa SpVgg Fürth (tripla campioana a Germaniei la acea ora) svabilor le iese jocul invingand clar cu 4:1. De aici incolo avea sa inceapa un mic mars triumfal, dupa 2:1 in returul cu Hanau 93 si 3:2 la Jena. In meciul decisiv pentru accederea in finala VfB se mai impune odata in fata celor din Fürth, de aceasta data cu 3:2 si asa ajunge pentru prima oara in istoria clubului in finala campionatului ce avea sa aiba loc la caöln impotriva renumitului team al lui Schalke 04. Echipa din bazinul Ruhr nu sta prea mult pe ganduri si pare ca stopeaza fara probleme odiseea tinerilor svabi conducand deja in min. 53 cu 4:0 ! Stuttgart isi revine si in cea mai frumoasa finala inaintea razboiului reuseste sa-i inscrie lui Schalke la randul sau 4 goluri in ultima jumatate de ora meciul terminandu-se cu 4:6. VfB este primita cu entuziasm la intoarcerea acasa, fotbalistii fiind considerati eroi. Cel mai important lucru era ca VfB isi depasise clar conditia si devenise in oras numarul unu inaintea "albastrilor" si rivalilor de la Kickers Stuttgart.
Anii 50 - 60
VfB Stuttgart castiga primul din cele 4 titluri ale sale de pana acum deja in 1950. In finala campionatului Germaniei de pe "Olympiastadion" din Berlin VfB se impune cu 2-1 in fata lui Kickers Offenbach. La Berlin au facut deplasarea si multi suporteri din Stuttgart care pe atunci au trebuit sa mearga printr-un coridor special amenajat pentru trenurile din Germania prin RDG. Dupa meci n-au putut ramane acolo cea mai mare majoritate a lor plecand inapoi din lipsa de hoteluri care era mare inca la Berlin dupa bombardamentele din cel de-al doilea razboi mondial. Iata si echipa lui VfB din acea finala : Schmid, Retter, Steimle, Otterbach, Ledl, Baruka, Läpple, Schlienz, Bühler, Baitinger si Blessing. Golurile au fost semnate de Läpple si Bühler pentru VfB si de Buhtz pentru Offenbach.
In 1952 vine si al doilea titlu pentru Stuttgart, echipa anilor `50 devenind astfel celebra in Germania. In grupa semifinala Stuttgart nu pierde decat o singura data : 2:3 cu Rotweiß Essen. Dupa victoriile : 5:3 cu acelasi adversar din Essen acasa, Tennis Borussia Berlin 3:0 si VfL Osnabrück 3:1 respectiv egalurile de afara 1:1 la Berlin si 0:0 la Osnabrück, VfB termina pe primul loc aceasta semifinala-turneu si accede in finala de la Berlin cu 1.FC Saarbrücken pe care o depaseste cu 3:2 prin golurile lui Baitinger (2) si Schlienz, pentru echipa din Saarland marcand Schreiner si Martin. VfB a avut urmatoarea alcatuire : Bögelein, Krauss, Steimle, Schlienz, Retter, Barufka, Baitinger, L. Kronenbitter, Wehrle, Krieger si Blessing.
In cupa Germaniei a acelor vremuri VfB reuseste sa se impuna de 2 ori. In 1954 in finala de la Ludwigshafen VfB devanseaza cu 1:0 pe 1.FC caöln dupa prelungiri printr-un gol al lui Waldner. In anii `50, socotiti de aur se remarca 3 jucatori fanion ai clubului : Waldner si Geiger, care facusera experiente foarte bune in Serie A in Italia ca "stranieri" si Robert Schlienz. Acest Robert Schlienz inscria ca atacant 46 de goluri in 30 de meciuri ale ligii superioare de sud cum se numea pe atunci imediat dupa razboi cea mai inalta Liga din sudul Germaniei. In 1948 intarziind la o convocare pentru un meci de cupa la Aalen, Schlienz imprumuta masina de la un prieten pentru a pleca pe urmele echipei sale. Aceasta azi, 14 august 1948 avea sa fie neagra pentru el deoarece conducand cu geamul deschis si neputand evita o groapa mai mare, Schlienz se rastoarna cu masina zdrobindu-si mana stanga. Dupa operatie si amputare revine 2 luni mai tarziu in octombrie in mijlocul echipei si joaca mai departe un pic mai retras in spatele atacantilor facand legea la mijlocul terenului. Daruirea lui a ramas pana astazi neegalata deoarece el devenise nu numai capitanul echipei ci si international german, chemat fiind de celebrul Sepp Herberger la "Nationalmannschaft". Alfredo di Stefano a spus despre el la un meci al lui VfB de la Madrid contra Spaniei ca : "cel cu o mana a fost cel mai bun de pe teren. Ceea ce am vazut de la el nu mi-am putut inchipui niciodata ca este posibil!" Robert Schlienz ramane o figura importanta in istoria clubului prin daruirea si forta lui mentala iesita din comun si pe care si le-a pus mereu in sprijinul echipei fiind totodata poate cel mai mare produs propriu al lui VfB Stuttgart. Astazi terenul secund al lui VfB pe care joaca echipa a IIa a clubului ai poarta numele in amintire.
Asa se face ca VfB mai castiga odata cupa Germaniei, editia din 1958. In finala de la Kassel, Stuttgart se impune cu greu in fata Fortunei din Düsseldorf cu scorul de 4:3 din nou dupa prelungiri dupa 0:1 la pauza si un 3:3 la sfarsitul celor 90 de minute. Golurile svabilor fiind semnate de Praxl, Waldner, Geiger si Weise in timp ce pentru Fortuna au punctat ca. Hoffmann si Wolfframm (2).
O zi memorabila cu putin timp inainte sa inceapa Bundesliga in sistemul si forma pe care o cunoastem noi astazi a fost in iunie 1963 cand la Stuttgart a poposit pentru un meci amical in cadrul unui turneu european celebra echipa braziliana FC Santos in frunte cu ilustrul ei jucator, marele Pelé. Sarbatoare mare pentru svabi, 60.000 de spectatori inghesuindu-se sa-l vada pe omul care avea sa devina cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor. Chiar daca in acea zi nu a stralucit, vedeta braziliana si-a incantat cu prisosinta spectatorii fiind aplaudat la scena deschisa de infometatul public din Stuttgart. VfB se descurca onorabil tinand pe brazilieni mult timp in sah la 1:1, spre sfarsit insa echipa vedetelor Dorval, Coutinho, Pelé si Pepe se impune cu 3:1. Acum toti isi indreptau ochii catre startul nou formatei Bundesligi, un start la care a contribuit foarte mult si presedintele lui VfB dintre anii 1944 - 1969 Dr. Fritz Walter (fara nici o legatura cu legendarul jucator german al acelor timpuri cu acelasi nume) care era promotorul unei competitii de fotbal de prima Liga pentru toata Germania.
Debutul lui VfB Stuttgart in fotbalul profesionist are loc la 24 august 1963. In meciul din bazinul Ruhr, VfB cedeaza dupa un meci bun cu 0:2 in fata lui FC Schalke 04. O saptamana mai tarziu VfB intoarce insa rezultatul pe propriul teren invingand acasa cu 2:0 pe Hertha BSC Berlin prin golurile lui Geiger si Waldner. Impotriva echipelor 1. FC caöln si Hamburger SV, VfB are 75.000 de spectatori, media pe tot sezonul in care Stuttgart ocupa locul 5 fiind (40.000 pe meci) record absolut pentru primul sezon al Bundesligii.
Anii 70 - pana astazi
Dupa clasari din ce in ce mai mediocre si marele scandal al jocurilor manipulate in Bundesliga din sezonul 70-71 cand 30 de jucatori din campionat au fost acuzati, printre acestia fiind si 3 jucatori ai lui Stuttgart care au primit suma de 45.000 de marci de la un jucator al Arminiei Bielefeld pe autostrada dintre Heilbronn si Mannheim ca sa vanda meciul impotriva adversarului respectiv, VfB reuseste contraperformanta de a retrograda in sezonul 74-75 dupa ocuparea locului 16 in Bundesliga. In primul an din esalonul secund, Stuttgart nu reuseste imediat revenirea in prima Liga si ocupa locul 11. Abia in urmatorul sezon 76-77 VfB reuseste sa se impuna in Liga a II-a germana castigand-o cu 57 de puncte si un golaveraj ... 100:36 in fata lui München 1860 si Kickers Offenbach. Inca din anul 1975 in momentul in care retrogradarea era decisa la conducerea clubului a venit Gerhard Mayer-Vorfelder o personalitate care avea sa conduca destinele clubului in urmatorii 25 de ani si care s-a ocupat foarte mult de dezvoltarea infrastructurii si de permanenta imbunatatire a conditiilor la baza sportiva a lui VfB. Pe de alta parte acest Gerhard Meyer-Vorfelder avand si mai multe functii de inalt rang in cultura si economia landului Baden-Württemberg, chiar daca pentru multi a fost un om ahtiat dupa functii si in realitate a condus ca un dictator clubul nelasand vreo opozitie si implicandu-se foarte mult in viata de zi cu zi a lui VfB, nu a fost mereu vazut bine de unele parti ale suporterilor echipei de pe Neckar. Totusi ceea a facut pentru Stuttgart a fost de bun augur, apoi s-a dedicat federatiei de fotbal germane, al carei vicepresedinte si presedinte a fost pana in 2006 urmand dupa toate probabilitatile in curand sa preia si un post in cadrul UEFA printre altii impreuna si cu Mircea Sandu.
Imediat dupa promovare in sezonul 77-78 VfB ocupa cea mai buna pozitie din istorie ocupand locul 4. Un an mai tarziu in sezonul 78-79 VfB se autodepaseste terminand pe un excelent loc 2 in Bundesliga la un singur punct (48) fata de campioana Hamburger SV (49). In anii 79-80 si 80-81 VfB joaca la fel de bine ocupand locurile 4 la egalitate de puncte cu locul 3 obtinut de 1.FC Kaiserslautern (41) si cu acelasi golaveraj = 75:53! si respectiv 3. Dupa un loc 9 in 81-82 si din nou unul pe podium in 82-83, locul 3, VfB castiga pentru prima data (1984) in istoria sa, de la infiintarea Bundesligii profesioniste, campionatul. VfB se impune insa mai usor decat o arata clasamentul asigurandu-si titlul de campioana inca din penultima etapa in fata lui Hamburger SV si Borussiei Dortmund, toate trei avand la sfarsitul sezonului 48 de puncte si fiind departajate numai de golaveraj! Incepuse sa dea roade echipa construita in jurul unor renumiti jucatori ai acelor vremuri in fotbalul german precum fratii Karl-Heinz si Bernd Förster, Hansi Müller, Kurt Niedermayer sau Asgeir Sigurvinsson. In urmatorii ani Stuttgart ocupa de foarte multe ori una din pozitiile 4 - 6 in clasament astfel ca in sezonul 91-92, primul cu 20 de echipe dupa reunificarea Germaniei VfB reuseste din nou sa se impuna in ierarhia nationala de aceasta data insa mult mai greu, practic titlul fiind decis cu cateva minute inainte de ultimul fluier final al etapei cu nr. 38 in meciul de pe "Ulrich-Haberland-Stadion" de la Leverkusen prin golul semnat, de stalpul apararii nationalei Germaniei in acel moment cu care devenise in 1990 si campion mondial in Italia si totodata capitanul echipei, Guido Buchwald. Svabii castigau cu acelasi numar de puncte (52) ca si Borussia Dortmund dar aveau golaveraj superior o victorie in ultimul meci de la Leverkusen fiind mai mult decat necesara. Sub bagheta antrenorului Christoph Daum activau jucatori ca portarul Eike Immel, fundasii Günther Schäfer si Guido Buchwald mijlocasii Matthias Sammer si Maurizio Gaudino sau atacantul Fritz Walter. Dupa castigarea celui de-al 4lea titlu din istoria clubului la mijlocul anilor ´90 VfB practica un fotbal foarte tehnic si placut ochiului chiar daca el nu este si cel mai eficient. Acest joc se materializeaza printr-un asa numit "triunghi magic" format din coordonatorul si un numar 10 tipic, in persoana bulgarului Krassimir Balakov care este transferat in 1995 de la Sporting Lissabona, un pic inaintea lui vine de la Grasshopers Zürich tanarul brazilian Giovanne Elber iar din propria pepiniera se ridica atacantul german cu origini croate Fredi Bobic. Aceasta tripleta foarte eficace si parca indragostita de balon pune in delir si trimite publicul in extaz atat proprii suporteri cat si suporteri ai echipelor adversare prin rafinamentul executiilor si finetea cu care se intregesc, acestia 3 parcticand un joc de "pase oarbe". Gloria acestui "triunghi magic" are culmea sa in castigarea celei de-a treia cupe a Germaniei in finala de pe "Olympiastadion" din Berlin in mai 1997 cu 2-0 prin golurile marcate de Giovanne Elber impotriva lui Energie Cottbus ajunsa surprinzator din Bundesliga II pana-n finala. Dupa aceasta finala triunghiul magic se sparge prin plecarea lui Elber la Bayern, atacant pentru care bavarezii aveau sa plateasca 12 milioane de marci si care avea sa faca cariera si la Münchenezi si implicit in Liga Campionilor. Echipa lui VfB din acea finala : Wohlfahrt, Haber, Verlaat, Berthold, Hagner, Soldo, Balakov, Poschner, Legat, Elber, Bobic. - Schimbari: Schneider pentru. Hagner (min. 71), Gilewicz pentru. Bobic ( (min. 81) , Schwarz pentru. Elber (min 90.) - antrenor: Joachim Löw
Stadion VfB
Stadionul lui VfB a fost construit intre 1929-1932 si deschis in 1933 cu prilejul unei competitii organizate de nazisti. El s-a numit in acea perioada "Adolf-Hitler-Kampfbahn" si avea o capacitate de circa 32.000 locuri. Dupa cel de-al 2lea razboi mondial respectiv ocupatia americana, stadionul a fost denumit de ei in "Stadium Century". Dupa diferite faze de renovare din 1955 stadionul poarta numele :"Neckarstadion" (Neckar = raul care trece prin Stuttgart). Intre timp arena avea o capacitate de 60.000 de locuri celebru ramand si primul meci al nationalei germane disputat pe aceasta arena dupa cel de-al doilea razboi mondial impotriva Elvetiei si la care au venit 80.000 de spectatori ceea ce a ramas si un record pentru acest stadion. Din 1993 stadionul se numeste "Gottlieb-Daimler-Stadion" in amintirea marelui constructor svab de motoare, stuttgartezii tinand la traditie nu au vandut drepturile de nume ale stadionului cum este la moda actual in Bundesliga pentru profituri financiare, stadionul avand acum o capacitate de 55.000 de locuri dupa ultimele renovari pentru mondialele din 2006.
Baza si structura lui VfB
Echipa svaba are o baza care insumeaza mai multe terenuri printre care cateva sunt artificiale, dar dispune si de o sectie si un centru pentru jucatorii de la tineret si juniori. Insasi echipele din acest sector al clubului au repurtat multe succese, din aceasta pepiniera conceputa pe tipul lui Ajax Amsterdam si care are in componenta si un internat de fotbal pentru micutii adepti ai sportului cu balonul rotund, din aceasta pepiniera provenind si jucatori care pe parcursul anilor au intarit decisiv echipa mare si chiar echipa nationala sau alte teamuri din Bundesliga. Printre aceste nume merita sa fie reamintiti jucatori ca : Jürgen Klinsmann, Kevin Kuranyi, Andreas Hinkel, Timo Hildebrand sau Mario Gomez.
Clubul VfB Stuttgart insasi a ramas statornic si el propriei traditii de peste 113 ani si nu si-a vandut drepturile de imagine si reprezentare vreunei agenturi de marketing in scopul obtinerii de noi surse financiare fiind printre putinele cluburi profesioniste din Germania de sine statatoare. Desi in epoca lunga a mai sus numitului Gerhard Meyer-Vorfelder, care a propagat o politica in slujba clubului, dar care mai ales din punct de vedere financiar nu a fost tocmai fericita, in timpul mandatului sau pana in 2000 VfB adunand datorii in valoare de peste 30 de milioane de marci, politica financiara din ultimii 6 ani a fost de f. bun augur, cand dupa 2005 VfB si-a platit la zi datoriile avute si chiar a semnalat un plus in buget desi a activat mai multe transferuri, cel mai marcant fiind plecarea lui Aliaksandr Hleb la Arsenal pentru 15 milioane de euro,(plecari/veniri) foarte bine chibzuite care pe de-o parte au adus mari beneficii clubului si pe de alta parte au consolidat treptat echipa, clubul introducand incepand cu 2003 ca primul in istoria Bundesligii un sistem bazat pe referinte si parametrii din economia de piata cu mecanisme transparente care redau curent situatia actuala financiara a clubului. VfB are un buget de aproximativ 65 de milioane de euro pe an, dispune de un pool mare de sponsori acestia fiind grupati intr-o clasa secundara in timp ce in prima clasa de "sponsori premium" sunt acceptati parteneri care anual investesc o suma mare minima , au contracte mai lungi si relatii vechi de colaborare cu clubul din Stuttgart posedand un nume greu in economia germana si care de-a lungul timpului au fost si sponsori principali. Paralel de 2 ani VfB are ca sponsor concernul de electricitate EnBW care varsa anual 7 milioane de euro in conturile clubului. Astfel clubul prezinta o solida baza materiala care ai asigura existenta nu numai in prezent cat si in viitor, salariile jucatorilor fiind platite regulat fara intarzieri, licenta care da drept de joc in Bundesliga ne mai fiind o problema cum era acum 10 sau 20 de ani.
In structura clubului, care profitand de excedentele inregistrate in ultimii ani a investit si in 4 societati dintre care 3 apartin direct VfB cum ar fi societatea de finantare (din care fac parte persoane sau parteneri ce finanteaza clubul) , apoi urmeaza un srl pe profil de marketing ce se ocupa cu intreaga imagine a clubului si apoi un srl pe profil de merchandising pentru distribuirea si licentierea produselor originale cu inscriptiile clubului. In urma cu 1 an VfB a deschis si un srl in baza unei clinici proprii de tratament si refacere pentru proprii jucatori aici tratandu-se si jucatori sau sportivi ai altor grupari sau cluburi. Toate acestea au loc intr-un centru nou construit pentru marele eveniment care a fost campionatul mondial de anul trecut.
VfB in cupele europene
Desi Stuttgart nu a castigat niciodata o cupa europeana in afara de UI-Cup (fosta cupa Intertoto) in anii 2000 si 2002, VfB a ajuns de 2 ori in faza finala a unei cupe europene. In 1989 in dubla-mansa a cupei UEFA VfB a dat piept cu echipa italiana SSC Napoli a celebrului Maradona. In tur pe"Estadio Communale" VfB avea sa deschida scorul chiar din min. 10 prin
fostul ei international Maurizio Gaudino. Dupa 90 de minute italienii se impuneau insa cu 2:1. In retur aveau oaspetii sa conduca ostilitatile fiind in majoritatea timpului in avantaj. Dupa un 3:3 si un meci cu sare si piper, echipa napolitana isi adjudeca trofeul fiind aplaudata la scena deschisa de publicul svab. In finala cupei cupelor din 1998 VfB se inclina la limita la Stockholm 0:1 in fata celebrei echipe engleze FC Chealsea a lui Zola, Vialli si a compatriotului nostru Dan Petrescu. De asemeni raman in memorie multe meciuri pasionante si pline de suspens cum ar fi dubla intalnire cu AC Torino din sezonul 79-80 al cupei UEFA, cand dupa un 2:0 acasa aparent linistitor, in retur gazdele remonteaza handicapul conducand cu 2:0 dupa 90 de minute. Dupa un meci in care italienii au jucat foarte dur si tribunele deja gemeau in min. 120 vine lovitura de teatru pentru gazde, VfB reusind golul calificarii e drept cu ajutorul arbitrului care pe parcursul celor 120 de minute gresise de mai multe ori in favoarea gazdelor si care acum spre stupefactia tifosilor nu vazuse un hent clar al nemtilor. Din acel moment totul s-a transformat intr-un vacarm pentru germani, italienii invadand terenul si sarind la gatul nemtilor care cu greu se puteau apara. La plecarea autobuzului din incinta stadionului, toata delegatia germana, jucatori, staff si jurnalisti s-au culcat pe culoarul dintre scaune ne
putand lua loc de frica pietrelor aruncate de catre suporterii torinezi. Avea sa fie cea mai apropiata secventa a echipei de jurnalistii si oamenii mass-mediei stuttgarteze care-i criticau in rest de regula dupa marturisirile diferitilor martori oculari ai momentului. In sezonul precedent raceala era in toi, dupa un 4:1 si un meci reusit acasa cu Dukla Praga tot in Cupa UEFA, VfB clacase inexplicabil la Praga unde capoteaza 0:4 pierzand incredibil calificarea dupa un meci insa care s-a jucat mai mult pe... gheata decat pe iarba, gazdele fiind parese mult mai bine pregatite pentru o astfel de suprafata de joc si conditiile ei, fapt care nu scuza cu nimic jocul mediocru al svabilor de atunci. Alte partide de neuitat au fost duelurile cu echipe din fosta RDG cum ar fi dubla din semifinalele cupei UEFA , sezon 1988-1989 dupa 2 meciuri extrem de disputate si 1:0 la Stuttgart respectiv 1:1 la Drezda cu Dynamo, cand oameni ai securitatii est-germane incercau sa-si infiltreze agenti in cartierul vest-germanilor. In sezonul 98-99, dupa un 1:3 dezamagitor acasa cu Feyenoord Rotterdam, VfB se impune pe "de Kuip" categoric cu 3:0
obtinand o calificare in extremis dupa un meci perfect. Nici intalnirile cu Levski-Spartak Sofia, adversarul cel mai des intalnit (de 3x ori),pare-se, nu pot fi uitate ele fiind si un mic paradox al contraperformantei, desi in 6 meciuri
VfB reuseste 2 victorii si 3 egaluri pierde de 2x ori calificarea printre degete impotriva bulgarilor de-a lungul timpului, una dintre ele consemnandu-se in 1984 la participarea in cupa campionilor dupa titlul castigat in primavara aceluiasi an. In 1992 la prima participare a unei echipe germane in noul sistem al ligii campionilor cu grupe, VfB desi calificata pe teren dupa 3-0 si 1-4 cu Leeds, face o schimbare ce avea sa-i fie fatala, antrenorul campioanei introducandu-l pe sarbul Jovo Simunic ca al 4lea strain extracomunitar in echipa, fapt ce a dus dupa o lunga tevatura si un 0-3 la masa verde a UEFEI, la rejucarea meciului din turul I la Barcelona VfB pierzand cu 1:2... In meciurile de la ultima participare a lui VfB in Liga Campionilor din sezonul 2002-2003 VfB se califica dintr-o grupa cu nume sonore ca Manchester United, Glasgow Rangers si Panathinaikos Atena dupa 4 victorii una mai frumoasa ca cealalta si un memorabil 2:1 acasa cu echipa lui Beckham. In sfarsit in sferturile de finala ale cupei UEFA impotriva lui Celtic Glasgow, VfB desi iese dupa 1:2 afara si 3:2 acasa impotriva celor care aveau sa ajunga pana in finala de la Sevilla in 2003, acele meciuri vor ramane in memoria suporterilor dupa infratirea cu simpaticii suporteri ai echipei de pe Hampden Park. In clasamentul all-time al cupelor europene facut pe toate competitiile UEFA din 1955-2005 VfB se afla pe un onorant loc 46 avand urmatoarea linie cu 21 de participari si in 122 de meciuri iesind de 61 de ori invingatoare, remizand de 26 ori si fiind infranta de 35 de ori cu un golvaveraj pozitiv : 218-135.
In legatura cu suporterii, VfB are intre timp peste 30.000 de membrii platitori fiind in Germania dupa Bayern si Schalke pe locul 3 la acest capitol, avand circa 20.000 de abonamente pe sezon vandute iar cea mai reprezentativa grupa ultras fiind "Commando Cannstatt".
VfB si romanii
Primul roman care a jucat la Stuttgart a fost fundasul dinamovist Satmareanu. Trecut in analele Bundesligii ca Szatmari, fundasul roman a adunat 32 de meciuri intre 1981-1983 marcand 3 goluri pentru clubul svab. In 1997 este randul urmatorului roman sa poposeasca la Stuttgart in persoana fostului dinamovist Florin Raducioiu. Atacantul venit de la Monaco din Franta nu reuseste sa se impuna si inscrie doar 3 goluri pentru VfB in sezonul 97-98. In 1999 insa se transfera Viorel Ioan Ganea, golgeter al Diviziei A si al Rapidului la acea vreme. Ganea oscileaza meciuri foarte bune cu meciuri mai slabe penduland intre locul de titular si banca de rezerve si iar inapoi. El reuseste sa inscrie mereu 8-10 goluri intre sezoanele 99-04 devenind in timp unul dintre preferatii galeriei svabe foarte multi regretandu-i plecarea la momentul respectiv chiar daca in ultimul sau sezon la VfB ne fiind in primul 11, dar mai mereu introdus de antrenorul Felix Magath ca "joker" a reusit spectaculoase 10 goluri, ceea ce era un record pentru un jucator care nu era titular. De remarcat poate este si faptul ca Vio intr-un meci de la inceputul returului din sezonul 99-00 impotriva lui 1. FC Kaiserslautern a reusit unica si istorica performanta contribuind la toate cele 6 goluri marcate in acel meci de VfB. 3 le-a realizat el de unul singur, iar la celelalte 3 ale colegului sau de atac, brazilianul Adhemar, el i-a dat pasa decisiva de gol, fapt ce a ramas unic in Bundesliga pana astazi. Ganea a ramas fair-play si atunci cand de-abia transferat la Stuttgart l-am intrebat daca face o fotografie si cu un fan Steaua, eu aveam un tricou pe spatele caruia scria cu litere de-o schioapa "Armata ultra" )
VfB nu a dat pana acum de echipe romanesti in cupele europene in intalniri directe, exceptia de la regula facand-o sezonul trecut, care este si ultimul in care svabii au participat la Cupa UEFA, atunci in faza grupelor VfB invingand intr-un meci fara miza la Stuttgart cu 2:1 pe Rapid Bucuresti, ambele fiind calificate in acel moment meciul fiind important numai pentru configuratia clasamentului final al grupei. De mentionat ca VfB a intalnit intr-un amical la Heilbronn in pauza competitionala de iarna in februarie 1989 pe FC Steaua Bucuresti. In acel amical unde s-a convenit jucarea a 2 reprize mici de cate 30 de minute a ramas in Germania in memoria suporterilor un grosolan fault al fundasului millitar Adrian Bumbescu care l-a pus pe tusa pe Jürgen Klinsmann, noua stea de atunci a atacului german si a lui VfB, un fault chiar daca nedorit cu consecinte pentru atacantul nemtilor care l-a tinut departe de gazon cateva luni bune. In acea primavara insa aveau sa ajunga ambele echipe intr-o finala europeana