Coborât din Þara de Sus a Moldovei, Dorin Goian, Goe pentru prieteni, Golian pentru adversari, urcã la cei aproape 2 metru ai sãi pe treptele fotbalului mare. Dintr-un careu de 4 frați fotbaliști, el a atacat ferm pe turnanta gloriei, mai ales de când s-a transferat la Steaua în 2004, scãpând din împãienjenișul promiscuu de blaturi ordonate Pinalti-Seche. Câștigarea a douã titluri naționale înainte de împlinirea vârstei de 27 ani și meciurile majore din Champions League l-au cãlit ca apãrãtor, valorificând calitãțile sale fotbalistice, din care decisivã e detenta.
Turn de control în careul propriu, un amestec între Bumbescu și Belodedici, scoțând din derizoriul caragialesc(asta numai o religie ca fotbalul e în stare) sintagma "domnului Goe". Cu personalitate și dãruit pe câmpul de joc, stau mãrturie pânã și numeroasele cartonașe roșii încasate ca ultim apãrãtor, semn cã nu admite sã fie depãșit, chiar riscând o eliminare. Deși i se reproșeazã o anume lentoare în duelurile unu la unu, Dorin a prins unsprezecele de bazã al Stelei, el fiind prima cauzã a urcãrii lui Mirel Rãdoi în linia de mijloc. Rar dribleazã, iar la duelurile aeriene e suveran. Datul din coate și cotonogeala, atât de proprii fundașilor, îi sunt strãine. Aceastã încercare chinuitã de a-l portretiza(ia sã fi fost unul din fațã, sã te ții metafore ?!-o ratare spectaculoasã a unui atacant cotând peste orice deposedare sigurã în fața iminenței vreunui gol) s-ar limita numai la evocarea unui bravuri și atât. Dar domnul Goe nu s-a împãcat doar cu evoluția meritorie de plãieș pe reduta apãrãrii. El a devenit "teroarea" adversarilor la "fazele fixe" din celãlalt careu, marcând spectaculos.
ªi cum asta n-ar fi fost un bonus excepțional din partea unui fundaș, soarta a vrut ca în anul 2007 aceste goluri sã fie și decisive. Apogeul l-a atins golul victoriei din vinclul olandezilor, care a cumulat o serie de virtuți: unicul în disputa tur-retur cu elevii lui van Basten; consfințirea unei victorii, nu oarecare, ci prima în disputele all-time cu batavii; consolidarea locului 1, alungând seceta de 8 ani de ratãri la vârf(acum putem sã le spunem ghinioniste, având o referințã a reușitei). ªi chiar de se exagereazã cu ofsaidul "centimetric" vãzut la reluare și se încadreazã bara lui Bouma ca destin alãturi de celebra barã a lui Bodin a "generației de aur"(neapãrat cu ghilimele, deoarece, fãrã a subestima reprezentativa celor 5 calificãri la turneele finale, SINGURA GENERAÞIE DE AUR a fotbalului românesc din toate timpurile a fost Steaua Sevillianã 1986- aur de 24 carate, nu poleialã de locul 5 neoficial), se poate afirma cã acel șut al disperãrii dacã venea mai spre cadrul porții ar fi întâlnit șpagaturile sincrone-la fel de disperate- ale lui Goian și Ogãraru. A fost unul din acele goluri istorice, cu un impact comparabil cu cele ale lui Ilie Dumitrescu cu Þara Galilor, Hagi în meciurile cu Columbia și Argentina, Dan Petrescu cu SUA și Anglia.
Goian este foarte util la Steaua, dar saltul calitativ important nu va fi atins decât la unul din teamurile celebre ale continentului. Manchester United i s-ar potrivi ca o mãnușã. Peste toate datele strict fotbalistice, Goe e un excelent coleg, un bun familist și, rara avis, un corect și logic vorbitor în interviurile din "zona neutrã". Modestia sa e atât de autenticã încât ești tentat a-i dai crezare cã prima convocare sub tricolor i-o datoreazã soacrei, care avea telefonul liber, iar "golul batav" nu s-ar fi întâmplat dacã soția nu l-ar fi prevestit cu insistențã. Cã omul e croit pentru Anglia o subliniazã condiția sa de aprig "batailleur", dar și configurația numelui(Go Ian !). Niciodatã nu s-a subliniat îndeajuns de convingãtor rolul șlefuirii diamantelor sosite în Ghencea, în contextul unor performanțe notabile, calitatea jocului rãtãcitului provincial crescând exponențial. E mai lejer s-o satanizezi ca racolator de talente.
Pentru Goian, Foresta e departe înapoi; un viitor strãlucit înainte. Go Goe !
Constantin Ardeleanu