În aceste clipe, încerc sã recompun gustul acela dulce al vechilor victorii. Al vechilor calificãri. Al partidelor care ne-au scos în stradã.
România s-a calificat - dupã mult prea multã vreme - la un turneu final. Euro 2008, de aceastã datã. Aceastã naționalã atât de hulitã în ultimii ani, numitã naționala drogaților, a alcoliștilor, a barbugiilor, a lui Sandu, a lui Dragomir, a lui Becali (frații, nu vãrul), a lui Pițurcã - aceastã naționalã este totuși a noastrã. A tuturor. Generația aceasta aratã cum aratã și nu este nici mai bunã, nici mai rea decât societatea pe care o reprezintã. Iar aceastã generație - nu una de excepție, îndrãznesc sã spun - și-a câștigat locul la europene prin muncã. Nu cu ajutorul lui Dumnezeu, nu cu ajutorul arbritrilor, nu fiindcã Sandu conduce federația sau Dragomir pãstorește Liga I, ci fiindcã bãieții aceștia au muncit. Dupã ani irosiți cu petreceri, distracții și femei, au ajuns și ei la mintea de pe urmã: nimic fãrã muncã.
Tranziția lui Mutu, Lobonț sau Raț (pentru a-i numi doar pe cei mai "zurbagii") este chiar tranziția noastrã. Fãrã sã fie excepționali, ei au trebuit sã parcurgã toate treptele drumului pentru a ajunge la capãt. Au dat cu capul de prag de 3 ori, pânã sã guste șampania a patra oarã. Au trãit zi de zi cu sentimentul cã asta e ªansa, Ultima lor șansã sã mai demonstreze cã sunt cineva în fotbal.
ªi trecând peste distracții, petreceri și femei, au fãcut-o. Au muncit, s-au întors la fotbal și le-a ieșit. Pentru asta - și pentru cã vãd în chinul lor, chinul nostru - eu unul nu pot decât sã-i respect. ªi sã le mulțumesc.
Ce va mai fi în rest, vom mai vedea.
Mulțumesc, bãieți! Hai România!
Ovidiu
P.S. Nu știu cum a fost pe vremea lebedelor, dar la anu', mânați de GPS-uri, hãrți sau doar de pasiune, avem șansa sã demonstrãm Austriei, Elveției și Europei cã și noi, românii de rând, suntem vrednici de respect. Aștept, deci, cu nerãbdare propriul nostru meci.
