"ªtiți de ce a fãcut Steaua mare performanțã în anii '80? Pentru cã în 10 ani a avut 3 antrenori. Acum, în 3 ani au fost 7 antrenori, asta nu e strategie de club mare" - Marcel Pușcaș
"E comunicativ, muncitor, se înțelege cu jucãtorii, dar dacã nu va avea rezultate, normal cã o sã mã rãzgândesc în iarnã" - Gigi Becali, despre viitorul lui Pedrazzini la Steaua
Douã afirmații care explicã una din problemele cu care se confruntã Steaua anului de grație 2007. Momente ca accederea in semifinala UEFA, Dynamo Kiev, Valencia sau Lens vor fi din ce in ce mai puține sau vor lipsi cu desãvârșire. "Performanța" va rãmâne doar un simplu termen in dicționarul explicativ, atâta timp cât noi schimbãm tehnicienii ca pe șosete. ªi nu e valabil numai la Steaua: nu, intreaga Ligã 1 pare cã a adoptat aceeași politicã paranoidã a rezultatelor imediate. Minuni peste noapte, asta se cere unui antrenor care se incumetã sã preia banca tehnicã a oricãrei echipe de top din Romania. Mirajul banilor și expunerii media, avantaje ce vin automat cu participarea in Champions League, a infierbântat mințile patronilor. Se fac și se desfac prietenii, se creazã și se stricã alianțe la nivel de conducere a cluburilor � "ajutã-mã, cã-ți tragi și tu partea din banii de ligã". In goana lor delirantã dupã un ban câștigat rapid, "profesioniștii" noștrii conducãtori de cluburi uitã cât de ușor ne putem intoarce iarãși in anonimat. Uita cã pentru a fi in Champions League trebuie sã mai "miști" ceva și pe afarã, nu numai in competiția internã. Nurnberg, Elfsborg, meciurile stresante cu Zaglebie și Bate sunt tot atatea exemple cã fotbalul a fost de mult lãsat pe planul al doilea.
Intr-o astfel de "competiție", cum e cea internã, un antrenor nu are decât douã alternative: sã câștige tot sau sã plece. Alte variante nu prea existã, de rãbdarea patronilor nici nu mai meritã sã amintim. Pedrazzini, personal, imi place mult. E un tip serios, muncitor, pune suflet, relația cu jucãtorii pare excelentã. Multã lume il apreciazã, de fapt nici nu-i greu sã apreciezi un individ atunci când are rezultate. Mai greu e sã fi alãturi de el când clacheazã, când obiectivul stabilit inițial pare sã se indepãrteze. Oricum, nu prea conteazã dacã-l susținem noi sau nu. Pentru cã Gigi a spus clar cã-l dã afarã dacã nu confirmã pânã in iarnã: in traducere liberã, "a confirma" in opinia lui nea Gigi este echivalent cu a câștiga toate meciurile din Liga 1 plus victorii absolut obligatorii cu Sevilla și Arsenal. Putem deci sã afirmãm cu incredere cã Pedrazzini nu va rezista prea mult ca principal. Va veni altcineva, poate un nou experiment "marca" Hagi, poate un antrenor cu ceva realizãri, dar cu aceleași obiective clare: sã câștige tot in primul an, calificare in Champions League, locul 2 in grupã, etc. Echipa va trebui sã se adapteze la un nou stil de joc, noi reguli, lucruri care necesitã timp pentru acomodare. Iarãși un inceput ezitant sub noua conducere tehnicã, câteva remize sau infrângeri (absolut normale in condițiile date), iarãși demitere. Un cerc vicios perfect.
Mi-aș dori ca, cel puțin la Steaua, procesul de angajare a unui nou antrenor sã se desfãșoare profesionist. Ca atunci când mergi la un interviu pentru o companie serioasã, cu examen psihologic și tot tacâmul. Cu teste de personalitate, de compatibilitate cu echipa. Sã nu mai vinã nimeni sã spunã pe urmã "nu s-a ințeles cu jucãtorii" sau "n-a știut sã comunice cu ei".
O condiție absolut necesarã este ca cel care conduce interviul sã fie o persoanã competentã, cu putere de discernamant. Cu o strategie și viziune pe termen lung, nu pentru 2-3 etape din Liga 1. Dupã ce s-a facut alegerea, acest om trebuie lãsat sã lucreze. Nu un an sau doi, minim cinci. Fãrã intervenții, fãrã presiune inutilã, fãrã declarații ofensatoare la TV sau prin ziare. Numai in cazul ãsta vom putea emite pretenții care sã fie justificate și de altceva decât de vise nebunești. Pentru cã Steaua meritã mai mult decât ceea ce i se oferã acum.
Andrei (papillon)
