Dupa meciul de la Mioveni, am ales sa nu scriu niciun comentariu. Contrariat de multitudinea mesajelor de nemultumire postate de suporteri am dat un pas inapoi, recunosc - pentru prima data.
Motivul? Personal nu ma tem de critici si nici nu consider ca doar laudele iti pot intari pozitia de redactor al fcsteaua.ro. Totusi, nemultumirea unora - oare cand vor exista si suporteri multumiti? - manifestata vehement m-a determinat sa aleg aceasta atitudine in expectativa, gandind ca poate m-am uitat la un alt meci. In plus, lipsa de educatie a unora impinge de cele mai multe ori la adevarate executii bazate pe formulari violente sau clisee rasuflate, de multe ori nepotrivite in raport cu situatia analizata si chiar mesajul emis de text fapt ce conduce la confuzii.
Reintorcandu-ma la meciul mai sus evidentiat, personal am vazut o continuare a unui mic progres fotbalistic inceput la meciul de acasa cu Vasluiul si continuat cu Arsenalul. Practic, intr-un campionat extrem de disputat, Steaua a reusit sa obtina sase puncte cu doua formatii care i-au smuls patru puncte rivalei Dinamo.
Daca in meciul contra vasluienilor ocaziile nu au fost multe, in prima repriza de la Mioveni, ros albastii au avut trei ocazii clare de gol uitate de comentatorul acelui meci pana la inceputul celei de-a doua. Mai mult, in repriza a doua, meciul a capatat accente hilare, fotbalistii Daciei netrecand de mai mult de trei ori de linia de la centrul terenului. Aceasta a doua parte mi-a adus aminte de partida disputata acasa de catre stelisti in sferturile CCE cu formatia Kuusysi Lahti, campioana Finlandei. In acel meci vitezistii au ratat din orice pozitie, iar norocul finlandezilor a fost unul extraordinar si a trimis multi romani dupa pilule calmante.
Contra formatiei Dacia pentru prima data am vazut patrunderi prin centru, pase scurte, suturi la poarta si o presiune continua la poarta unui adversar care i-a tinut in sah pe cainii dinamovisti acum cateva etape. Pana si Ovidiu Petre - in ciuda eliminarii prostesti si a faptului ca nu se numara printre preferatii mei - mi-a placut.
Sper sa nu fie o falsa alarma, dar Pedrazzini se afla pe un drum bun. Faptul ca in ultimele trei meciuri a alcatuit o formatie ofensiva, ca isi asuma riscuri, ca stelistii au reusit sa-si creeze ocazii mai multe la poarta adversarilor decat o faceau pe timpul lui Oli sau Hagi, sunt tot atatea elemente care ne dau sperante intr-un progres fotbalistic. Ramane de vazut ce va fi, dar important este un singur aspect: acest antrenor italian nu trebuie adulat, nu trebuie aratata dragoste fata de el pentru ca imediat va urma imixtiunea patronului in alcatuirea echipei si a tacticii de joc si implicit o iminenta mazilire.
