"O sa avem un campionat al dracului in acest an" a declarat Mitica Dragomir inaintea inceperii acestui sezon fotbalistic, zambind sugubat si cu subinteles, lasand astfel sa se inteleaga ca ar avea vreun merit intr-un progres competitional presupus de implicarea unor asa zise superputeri fotbalistice.
In clipa de fata toate echipele romanesti angajate in cupele europene au parasit deja competitia in care erau angrenate, iar Steaua risca sa devina ciuca batailor in Champions League. Aceasta este adevarata masura a competitiei interne si nicidecum linia ce va fi trasa la finele balacarelii din Liga lu' Mitica.
Sa dam vina pe Otelul si CFR? In cazul primilor nu este cazul, iar in cel de-al doilea e vorba de o strategie haina a romanului de origine maghiara Paszcany, un tip care viseaza la Fata Morgana numita Champions League uitand de responsabilitati "nationale". Sa le plangem pe Dinamo si Rapid? Nu, de 100 de ori nu. Totusi, acest esec in bloc doare. Luate separat, fiecare eliminare a rivalelor Stelei straneste zambete, dar puse in corelatie ne lasa un gust amar.
A fost suficienta masura ca sa fie redus numarul echipelor la 16 si doi ani de competitie incrancenata pentru ca Romania sa obtina cel mai bun coeficient european de dupa Revolutie si posibil, din istorie. Rapid s-a distrat cu adversari net superiori Nunbergului de astazi, iar Steaua a fost la un pas de Finala UEFA. Gandind ca poate am obtinut prea mult, oficialii nostri au revenit marind numarul echipelor din campionat, influentati fiind si de recomandarile calduroase ale marelui Lucescu. A urmat apoi aceasta miere veninoasa numita Champions League si geneza unui mare malaxor al nebuniei dictat de interese si ratiuni ce exclud insasi filosofiile sportului si a competitiei, in care orice mintenas izmanar cu oarece implicare in fotbalul romanesc viseaza doar sa-i pupe crampoanele lui Kaka pe stadioane care nici nu indeplinesc cerintele UEFA. In felul acesta s-a neglijat insusi fenomenul fotbal jucat in afara viselor de glorie, jocul fiind umbrit de strategii manageriale cu gandul la bistarii competitiei supreme.
... doare prostia! 