Daca as fi italian sau ceh as paria pe o victorie clara a Arsenalului in fata Stelei maine seara. Si probabil ca nu as gresi foarte mult pentru ca o cota pentru doi va fi foarte mica, iar riscurile minime. Daca as fi suporterul tunarilor as privi cu incredere spre aceasta partida avand doar emotiile inerente si luand in calcul ghinionul care te poate impiedica in cadrul acestui joc superb. Daca as fi un roman detasat si realist m-as gandi ca si un egal smuls in extremis nu ar fi rau temandu-ma ca o eventuala infrangere ar conduce la noi seisme in Ghencea sau - mai rau - o eventuala victorie ar presupune bombardarea oamenilor cu imagini ale unei trecatoare glorii steliste avand ca factor mobilizator imaginea vulgara a unui om calare pe o masina adusa din Germania.
Dar nu, eu sunt un subiectiv si cred intr-o victorie maine seara chiar cu riscul sa aud rasetele justificate ale prietenilor, aberatiile infantile ale finantatorului ori franturile Mariei urlate inuman de suporteri incapabili sa-si manifeste bucuria cu decenta. Admit faptul ca sansele pentru obtinerea unui succes sunt putine, sunt constient ca decalajul este prea mare si de faptul ca echipa pe care o iubesc abia face fata unor meciuri din campionatul local, daramite in fata unui colos ca Arsenal. Cu toate acestea speranta ramane nestirbita. Nu am de ales, nu am cum sa ma mai tem dupa corectiile primite anul de trecut in aceeasi competitie. Nu ma las influentat de declaratiile finantatorului pentru ca trecutul si prezentul mi-au demonstrat ca acesta da declaratii la cacialma, doar doar s-o potrivi vreun prognostic astfel incat sa-si reinvie imaginea de om providential pentru romani ci e datoria mea sa cred in echipa pe care o iubesc. Dica si Zapata sunt cartile pe care ne bazam, Rada, Marin, Zaharia si Neaga soldatii in care ne punem speranta, iar Nicolita, Surdu si Ov Petre - motive ale incertitudinii si fricii noastre. In plus, cred in Pedrazzini. Cred sincer ca el este omul din spatele multor "principali" ai Stelei, cenusareasa model Del Bosque cunoscatoare a know howului in materie de antrenorat si lasata in spatele cortinei din motive ce tin de CV. Gasesc ca acest italian este un om inteligent, un strateg ce provine dintr-o scoala celebra de antrenorat si un tip motivat de dorinta de a reusi cu o echipa mare.
Mai ramane si publicul. Galeria Stelei impartita doar in Nord si Sud de aceasta data a demonstrat de multe ori ca iadul poate imbraca si forma stadionului "Steaua" pentru adversari. "Al 12 lea jucator", iata un cliseu, dar si o realitate daca ne reamintim succesele inregistrate impotriva Valenciei, a PSGului, Aston Villa sau West Ham. Indiferent de scor maine seara va fi sarbatoare in Ghencea pentru ca Steaua va redebuta pe teren propriu in Champions League, un lux pe care doar ea si l-a permis.
Forza Steaua!
