Mi-a placut atitudinea publicului stelist fata de Dorinel la meciul cu Vasluiul. Ia te uita, "huliganii" au gasit resurse pentru a aplauda un jucator advers in ciuda unei rautati in exces manifestata de adversarii mobilizati de Munteanu. Mai mult, la iesirea de pe teren, Munti si-a auzit numele scandat si a fost invitat la salut, primind aplauze suplimentare.
Reintorcandu-ma in timp nu pot sa nu-mi reamintesc flaimucii primiti de neamt in urma cu doi ani la un meci in Stefan cel Mare din partea unor frustrati, frati gemeni cu golanii ce l-au snopit in bataie pe acel steward in urma cu doua saptamani dupa partida de placuta amintire cu suedezii de la Elfsborg. Raplata aceasta venind dupa ce furnicuta a castigat un titlu de campion cu echipa din groapa si dupa ce a reusit sa joace cele mai multe meciuri pentru echipa Nationala a Romaniei.
Mergand pe acelasi fir in analiza dinamicii galeriei echipei Steaua putem aprecia ca aceasta a luat-o putin inaintea evolutiei echipei. Pur si simplu jucatorii au ramas datori fata de niste baieti care au pus la bataie timp, resurse fizice si bani tocmai pentru a fi alaturi de echipa chiar si in momentele de cumpana. Lucrurile trebuie sa reintre pe un fagas normal, iar fotbalistii Stelei trebuie sa aduca si ei ceva in relatia cu proprii sustinatori. Victorii mai clare, un fotbal convingator si o reintoarcere in lupta pentru castigarea titlului de campioana.
Meciul impotriva moldovenilor a adus putina culoare in obrajii nostri decolorati de impotenta fotbalistica din ultima vreme a ros albastrilor. Desi prestatia baietilor este departe de ce ne-am dori, iar scorurile la limita se tin lant, s-a simtit un plus mic in jocul nostru, mai ales in conditiile in care adversarul a venit supermotivat datorita pozitiei pe care o ocupa in clasament inaintea meciului dar si din punct de vedere financiar. Nu trebuie uitat ca acesti vasluieni au reusit sa castige in debutul campionatului in deplasare impotriva campioanei si de-o maniera dezarmanta. In echipa noastra Rada demonstreaza inca o data ca este indispensabil in clipa de fata, iar Nicolita a suprins prin cateva executii de tehnice - minune mare - de efect. Surdu a dat semne ca nu este introdus in echipa doar pentru a fi al unsprezecelea pe teren acesta avand doua situatii cand si-a scos adversarii din joc prin dribling si chiar o bara.
Un mare semn de intrebare este legat de evolutia lui Badoi. Acest jucator deosebit de util in trecut pentru Rapid se pare ca nu-si gaseste locul in sistemul practicat de Steaua in prezent. Este mare pacat ca randamentul sau nu este unul egal cu cel pe care-l dadea pentru giulesteni, mai ales ca experienta sa, precizia paselor si a centrarilor, longevitatea si plasamentul deosebit il recomanda ca pe un jucator ce merita sa joace titular. Asta in ciuda faptului ca la meciul de acasa cu FC Vaslui a comis o serie de erori, probabil cauzate de faptul ca nu joaca meci de meci titular. Una peste alta s-a simtit din plin prezenta lui Dica, acesta din urma corectand in mare masura jocul nostru si aducand un plus de forta atacului. Centrarea sa, urmata de mingea expediata cu capul in bara de catre Surdu, ne demonstreaza inca o data ca decarul stelist vede jocul la alt nivel decat coechipierii sai.
Dupa evolutia buna din Cupa nu ar strica "un rezultat bun" impotriva Arsenalului. La urma urmei balonul este rotund, nu? Mai ramane "sa ne dorim mai mult victoria". Oare ar fi suficient pentru a elimina decalajul evident dintre fotbalul britanic si cel din Liga I? Oricum ar fi pacat sa asistam la o noua debarcare a unui tehnician, mai ales ca Pedrazzini este cea mai indicata persoana sa ocupe in acest moment functia de antrenor al Stelei.
