Steaua lui Ienei

Încep cu ceea ce ar trebui sã fie finalul acestei cronici: Ienei este perceput de toatã suflarea fotbalisticã autohtonã drept un "gentleman al gazonului". Încã din 1956, când a trecut la C.C.A. de la Progresul, Ienei a fost implicat în 44 ani de istorie stelistã. Ca jucãtor, un atribut cuminte i-a însoțit cariera: util. În sensul cel mai mai constructiv al cuvântului. A fãcut halfie alãturi de Bone, Onisie, Ticã Popescu, Koszka, Negrea, Dumitriu III. A fost, dupã Ioan Chirilã, unul dintre locotenenții lui Apolzan, atunci când acesta, furat de fazã, pãrãsea reduta apãrãrii. În perioadele de crizã ale echipei, coborârea lui Imi ca fundaș se dovedea "ultima soluție".

Disciplinat, fãrã excese, elegant, Ienei a asigurat mijlocul axului central peste 13 ani, iar aceastã stare de normalitate și lipsã de spectacol l-au "sancționat" cu doar 12 selecții în prima reprezentativã. Plus aventura olimpicã de la Yokohama-1964. Un mijlocaș imberb, fost elev de-al sãu, servantul ideal al tânãrului Lãcãtuș, Fane Petcu(exclus din lotul sevillian de Sfynx, din cauza molipsitoarei sale vieți extrasportive), l-a caracterizat în spiritul portului constãțean de origine:"prea mult lãteanu'". Rafinatul Fane s-a pierdut printre stabilopozii anonimatului, iar adeptul pasei sigure cu latul, a urcat cu pași mici și siguri piscul performanței.

Campion cu C.C.A. în partea secundã a deceniului ei de aur, laureat cu Steaua în tresãrirea de orgoliu a unei Stele, "specializatã pe cupe" în ediția 1967/68(rampa de lansare a lui ªtefan Kovacs spre galaxia Ajax), nea Imi a pregãtit marea lansare, imprevizibilã, spre o colosalã "sfidare româneascã", cucerirea Cupei Campionilor Europeni din 1986(intern s-ar traduce prin patru titluri 1976, 1978, 1985 și 1986). Tot reputatul tehnician va pune capãt chinului fotbalului anacronic, de-a latul terenului, a doi antrenori pragmatici, Angelo Niculescu și Lucescu, autorii calificãrilor naționalei la douã turnee finale(World Cup 1970 și Euro1984). Cum cu nãduf remarcase Fãnuș Neagu, acea nenorocitã temporizare a însemnat pierderea a jumãtate de secol de fotbal autohton (o exagerare ca duratã, dar foarte aproape de adevãrul jocului meschin).

Campania din Italia-1990, tutelatã de un coach în vânã creatoare, a marcat prima evadare a tricolorilor dincolo de grupele unui turneu final. Ca și secundul sãu, Iordãnescu, el a cunoscut triumful exclusiv cu Steaua și reprezentativa României. Statistic, mai menționãm cariera de doi ani ca jucãtor la Kaiseri-Turcia , antrenor de vreme rea la Steaua devalizatã în vederea privatizãrii oneroase dupã sixtupla încoronare post-decembristã sau la naționalã (dupã exilarea dubioasã a lui Pițurcã), scouter pentru tinere talente. Dar nimic nu va egala "deceniul lui Imi"1976-1986.

A iubit Steaua cu devoțiune, chiar dacã șefii clubului au fost deseori ingrați(celebre în epocã remarca semidoctului Ilie Ceaușescu "bãi Ienei, tu ești bun de popã", sancționându-i, chipurile, blândețea, și explicația fetiței datã dirigintei de la Oradea "tata va veni la școalã, când va fi dat afarã de la Steaua"). Ienei este cel mai bun antrenor al secolului XX, și nu "întronatul" Iordãnescu, dupã criterii riguroase, nu vorbe de clacã din Cișmigiu(1. Emeric Ienei, antrenorul Stelei campioana Europei 1986; 2. Anghel Iordãnescu, antrenorul Stelei, cuceritoarea Supercupei Europei și finalistei C.C.E; 3. ªtefan Kovacs, antrenorul Ajaxului, 2 Cupe ale Campionilor Europeni și alte trofee; 4. Mircea Lucescu, Cupa UEFA și Supercupa Europei cu Galatasaray. Logic, au prioritate trofeele cucerite cu teamuri românești).

Ienei a însemnat un sportiv providențial pentru Steaua. Orãdeanul de pe Crișul Repede a dat un luciu nãucitor Stelei viteziste. Cu un calm aristocratic și cu o filozofie dezarmantã: "De ce sã jucãm noi dupã ei ? Sã joace ei dupã noi". Ehehei, ai Stelei nepoței, încã nu realizãm ce mare a fost Emeric Ienei !

Constantin Ardeleanu

O singura rectificare se impune: Lucescu nu a castigat Cupa UEFA cu Galatasaray. Antrenor atunci era Fatih Terim care imediat dupa acest triumf a plecat la Fiorentina, lasandu-l pe Lucescu sa-i termine treaba prin cucerirea Supercupei Europei.

Foarte frumos... imi place mai ales filosofia lui: "De ce sã jucãm noi dupã ei ? Sã joace ei dupã noi" Superb... sper ca intr-o zi sa il detronez

Bravo , extraordinar articol! Acestea sunt articolele care trebuie sa apara pe site , despre istoria noastra! Nu trebuie sa mai citimi despre toate nimicurile care se asociaza abuziv cu numele Steaua!

Suuuperb .. !! Mi s-a ridicat paru' pe maini ..

Multumim Domnul Ardeleanu !

Stiti care e diferenta dintre Steaua si FC Groparii 1948 ?

La Steaua exista si va exista spirit de invingator, la Dinamo doar spirit de infractor; spirit de invingator sintetizat de 2 afirmatii, din care rezulta cine suntem sau mai ales cine ar trebui sa fim "De ce sã jucãm noi dupã ei ? Sã joace ei dupã noi" si "Nu cred decat in victorie".

As putea adauga "Nu cred decat in Steaua".

Un om cu caracter si mentalitate de invingator.Un adevarat stelist,care iubeste clubul asa cum niciunul din jucatorii actuali nu stie si nu va stii s-o faca!Intamplator trecand peste canalele posturilor de televiziune ,pe un post maghiar(locuiesc in ardeal si receptionez si asa ceva),surpriza...ne'a Emi era invitatul unei emisiuni pe tema fotbalului...eu nu stiu maghiara deloc,asa ca mi-am sunat repede un prieten din vecini care sa vina sa imi traduca ce spune...va spun cu mana pe inima ca aproape am plans de mandrie. vorbea de fotbalul romanesc dar mai ales despre Steaua cu o mandrie si cu o gingasie de parca vorbea de copiii lui.imprima o traire sufleteasca cum nici daca castiga toate cupele lumii la fotbal nu o putea reda cu mai mare fala.Si asta mi-a demontrat "valoarea"lui ca om si ca romansi mai presus de toate SUFLETUL DE STELIST!!!!

In schimb l-am vazut pe Boloni(nu vreau sa jignesc pe nimeni,e strict o parerea de-a mea)dupa meciul Ungaria-Romania tot la o emisiune pe un canal maghiar la care era invitat antrenorul Romaniei de atrunci<Boloni> ca sa vad ce mai zic ungurii ca tot se laudau ca noi nu i-am batut aproape niciodata si spre stupoarea mea am vazut un Boloni care parca cu regret spunea ca a batut Ungaria si daca i-l curtau moderatorii emisiunii putin accepta si cetatenia maghiara daca i se oferea....si am ramas cu un gust foarte amar.Si probabil cu totii stim cum a plans pe banca tehnica la acel meci la scorul de0la2 si credeti-ma ca nu a plans de bucurie...din cate am vazut eu...Repet este doar parerea mea.

Multumim nea Emi ca existati si ca a-ti facut atatea pentru noi!

Foarte frumos... imi place mai ales filosofia lui: "De ce sã jucãm noi dupã ei ? Sã joace ei dupã noi" Superb... sper ca intr-o zi sa il detronez

Intr-adevar fraza asta ar trebui sa-i inspire pe totii antrenorii romani.

Respect Ienei pentru tot ce a facut pentru Romania si Steaua( si inca o performanta notabila pe care nu ai subliniat-o: prima si singura data cand Romania s-a calificat in sferturile de finala ale unui campionat european in 2000 cu Ienei pe banca- intr-o grupa cu adevarat de foc cu fostele campioane mondiale Anglia, Germania si cu super echipa Portugaliei).

cel mai mult m-a impresionat o alta declaratie a lui nea Imi. acum un an sau doi a fost intrebat de cel mai rau esec al lui, care a fost acesta si cand... si a spus ca cea mai mare dezamagire din cariera lui de antrenor a fost in 89 cand Steaua a pierdut in fata lui AC Milan cu scorul de 4-0, desi nu el era antrenorul Stelei, ci Anghel Iordanescu. asta spune multe...

Multumim nea Imi pentru toate clipele petrecute impreuna in Ghencea!!! eu te-am prins ca antrenor in sezonul 93-94, cand Steaua ta si a lui Ilie Dumitrescu defla prin campionat si facea instructie cu Dinamo...

Foarte bun articolul, ca de altfel toate semnate de domnul Ardeleanu.

Ienei a fost un antrenor extraordinar, insa presa sportiva de azi nu isi da seama de acest lucru, laudandu-l, peste masura, doar pe Mircea Lucescu.

OK, Lucescu este un antrenor foarte bun si este, dupa Kovaci, omul cu cele mai bune performante externe. Buuuun, dar problema este urmatoarea: in perioada pe care o tin eu mai bine minte de la Steaua, 1984-1986, Ienei, a fost, indiscutabil, cel mai bun antrenor roman. Ca sa trec la concret, traseele, pasele, combinatiile si viteza Stelei erau mult peste ce juca nationala Romaniei, condusa la acea data de Lucescu si care a pierdut absolut lamentabil calificarea la campionatul mondialdin Mexic (1986), indiferent de egalurile scoase cu Anglia. 0 puncte cu Irlanda de Nord (care s-a facut de ras la mondial, fiind umbra revelatiei din Spania 1982) + un punct, mare de tot, pierdut in Finlanda.

Afirm si acum cu tarie (la vremea respectiva au spus-o Dan Claudiu Tanasescu, Fanus Neagu si Vadim): daca in meciul de la Bucuresti, contra Irlandei de Nord (0-1) intrau toti fotbalistii Stelei, echipa din Regatul Unit ar fi fost facuta praf si pulbere, fara 3 nu cred ca scapau.

Eeeeei, acum ajungem la alte "cestiuni": marii nostri gazetari precum si toti frustratii antistelisti (adica aia, ii stiti si voi, fani cand Dinamo, cand rapid, peste toate nea Mircea, actualmente un pic de CFR Cluj etc, strans inlantuiti in toate preferintele eclectice mentionate mai sus, de antipatia profunda fata de Steaua) afirma, sus si tare: "Ienei este un antrenor mai slab decat Lucescu, la Steaua erau luati cu japca cei mai buni fotbalisti din Romania".

Oare?

In timp ce la Steaua jucau Majearu, Lacatus, Piturca, Iovan sau Belodedici, in nationala lui nea Mircea jucau, constant, "vedetele" Gabor, Coras, Vaetus din cand in cand si altii... foarte putini stelisti, iar cand Lucescu a realizat asta si a bagat aproape toata echipa Stelei, in toamna lui `86 (4-0 cu Austria) deja se ratase o calificare la un turneu final.

In plus, sa fim seriosi, si nea Mircea a avut parte de tot ce era mai bun in tara, atat la nationala cat si la Dinamo. Dar asta este, domnul Ienei este prea gentelman ca sa revendice titluri grandioase de antrenor epocal prin gazete.

In inimile noastre de stelisti, el va fi intotdeauna numarul 1, prin competenta, eleganta si curajul nebun cu care a gandit meciurile din campania care a adus-o pe Steaua in postura de castigatoare a Cupei Campionilor Europeni.

Iar fraza cu "sa joace ei dupa noi" este de-a dreptul magistrala. In fond doar asa poti sa-i faci pe cei de la Anderlecht (unul din cele mai bogate cluburi, la acea vreme) sa declare dupa meci ca nu au vazut in viata lor o echipa care sa joace atat de bine, nu credeti?

Felicitari pentru articol ! Intr-adevar, Sir Ienei este cel mai valoros antrenor roman din toate timpurile.

Iar cel mai stelist dintre stelisti este Lacatus. Nu cred sa-i egaleze cineva vreodata performantele lui Laca la Steaua. Sper sa apuc ziua sa-l vad si antrenor la Steaua.

Numai bine !

ps : presa il lauda pe Lucescu datorita relatiilor de rudenie. Cine stie cunoaste.

intrati aici sa vedeti presa din Romania

http://www.fanatik.ro/editoriale_sectiune_...a__s_o_s__.html

Unicul gentleman din fotbalul romanesc.

Cel mai mare regret pentru mine este ca nu am apucat sa vad Steaua vitezista jucand sub bagheta acestui urias om si antrenor...Colosal, vorba lui Mironica.

INEGALABIL in modestia sa, un antrenor care ar trebui decorat pentru contributia sa la dezvoltarea si gloria fotbalului romanesc.

Nea Imi iti multumim din suflet pentru tot ce ati facut si faceti in continuarea in aceasta tara care nu merita oameni ca dvs.

O LEGENDA!

Cu toata stima pentru dl Constantin Ardeleanu, care publica cele mai interesante materiale, as vrea sa fac o mica precizare: Mircea Lucescu nu era antrenorul lui Galtasaray cand turcii au castigat Cupa UEFA, ci Fatih Terim care ulterior a plecat si a venit Lucescu care a castigat supercupa, singurul sau trofeu european.