Probabil a fost singurul fotbalist român la care magnificul lui joc cu capul fãcea tandem cu jocu-i cerebral. Degeaba Oborul fotbalistic a încercat sã-l înglobeze în "Cartierul veseliei" drept "Crãcãnel" sau "Corcodel". Prin strãlucirea evoluției sale pe teren el va rãmâne în orice evocare sau document de arhivã "Profesorul". Detenta sa impresionantã(asemãnãtoare cu stop-șutul de la baschet) îl ajuta sã înscrie cu lovituri de cap din centrãrile lui Cacoveanu și Tãtaru I, iar mai târziu Sorin Avram și Tãtaru II. În lunga sa carierã a realizat un hat-trick deosebit, prin cucerirea de 3 ori consecutiv a titlului de golgeter al primei divizii în anii 1960(20 goluri), 1961(22) și 1962(24). Un mãnunchi grupat din cele 149 înscrise în cele 264 prezențe pe prima scenã.
Va cuceri 4 titluri și neapãrat 4 cupe, în care sã poatã turna șampania bucuriei cununelor de lauri. Sub tricolor a fost selecționat de 39 ori, înscriind 12 goluri. În 1967 la apus de carierã a ocupat locul 2(dupã Dobrin) în topul celor mai buni jucãtori români. A fost oștean combatant, dar și martorul cel mai avizat al creșterii și descreșterii Imperiului Militar din primele douã decenii ale existenței sale. Dupã ce a jucat un an la Kaiseri din Turcia s-a retras de pe dreptunghiul magic de iarbã la 39 ani. Ca fotbalist din formula sacrã a C.C.A., Constantin a participat la turneul legendar din Anglia, unde a avut șansa de a fi fost primul jucãtor român care a marcat un gol pe pãmânt britanic. Deasemenea va fi pasatorul de la golul victorios al lui Cacoveanu de la Belgrad, când reprezentativa țãrii(ce se confunda cu C.C.A. plus douã inserții de la Dinamo și Rapid).
În anul 1964, la turneul olimpic din Japonia, a ajuns cu echipa României pânã în sferturi de finalã, unde avea sã rateze un penalti în meciul decisiv de la Yokohama cu Ungaria. Mãrturisea cu o ironie tristã Profesorul: " Am ratat acel 11 metri ca sã nu mã uite lumea". Cum românii au vocația dezastrelor l-au reținut doar pe "ratangiul de la Olimpiadã", nu și pe "primul român marcator în țara care a inventat fotbalul". A urmat apoi Golgota antrenoratului. În calitate de tehnician principal, a promovat în prima divizie pe Sport Club Bacãu în 1976 și Politehnica Iași în 1982 și a condus "banca suferinței" la Buzãu, Constanța, Rapid și Steaua. La Steaua a fost de douã ori secundul lui Teașcã, respectiv Cernãianu, și 3 ani coach-ul echipei cu care a ococupat locurile 3, 2 și 4. În ediția din mijloc(1979/80) a ratat la mustațã titlul în dauna Craiovei, din cauza "lucrãturilor" necurate ale vedetelor echipei, ce au culminat cu acel 0-4 de la Târgoviște, care, în final, nici mãcar nu i-au scãpat de la retrogradare pe cei din Turnul Chindiei. ªi în acea ediție Steaua a fãcut instrucție de front cu Craiovã, ce nu-și mai încãpea în piele de Maximã ce era, bãtându-o acasã, în deplasare și în semifinalele cupei(primul criteriu de departajare fusese golaverajul). Sã te fereascã Cel de Sus de trãdãtorul de jos, din iarbã !
Chiar dacã l-a costat scaunul la dragostea sa de o viațã, la mazilire, Constantin le-a atras atenția generalilor implicați: "fãrã bani nu veți face niciodatã performanțã la vârf". A fost prima pietricicã ce s-a pus la baza statuii Stelei Sevilliene. Dar Profesorul nostru se logodise temeinic cu Nenorocul. Numit antrenor la naționalã, a rezista doar un meci, inexplicabil și astãzi: România- Bulgaria 0-3, la București ?! Resemnat în fața micilor spirite ale provinciei , sãrmanul nea Gicã avea sã înghitã pânã și ironia îndoielnicã a unui Gorobete de port, Garabet (care avea mai multã treabã cu rugbyul): "Ajunsese Constantin sã fie cel mai scump navetist plãtit al Farului". Operat de inimã în Statele Unite, Constantin a fãcut o declarație demnã de un actor în Epidaur: "Inima mea a stat trei ore într-un congelator din State".
Nea Gicã, vei fi mereu în inimile noaste. Sau și mai direct spus, domnului Profesor, cu dragoste....
Constantin Ardeleanu
