Istoric este vorba de C.C.A., dar cum încã de la înființare fotbaliștii de la A.S. Armata București purtau cu mândrie pe tricouri o stea mi-am permis aceastã licențã în titlu. Elevii lui Ilie Savu erau pe cai mari; câștigaserã al 4-lea titlu de campioni(egalând numãrul de cupe), se întoarserã dupã un strãlucit turneu amical din patria fotbalului, Anglia, învinserã sub numele de România cu 1-0 la Belgrad(cu doar douã inserții strãine).
Prea le merse totul în plin, pentru ca Soarta, imprevizibilã cum e ea, sã nu le hãrãzeascã pentru primul meci în cadrul ediției a doua a Cupei Campionilor Europeni pe campioana RFG(campioanã mondialã en titre, dupã dramatica finalã cu Ungaria de la Berna, pe care o învinse cu 3-2, dupã ce în minutul 9 tabela arãta 0-2, iar în grupe fusese umilitã cu 3-8 !), Borussia Dortmund. La care se adãugaserã incredibile ghinioane în serie: Apolzan indisponibil, din cauza unei crize de sciaticã; Toma și Voinescu cu mâna, respectiv, piciorul în ghips; portarul Birtașu, proaspãt transferat la Dinamo, refuzând împrumutul pentru un singur meci internațional.
La 12.11.1957, CCA va alinia urmãtoarea formulã de echipã la Dortmund: Boroș-Dragomirescu, Zavoda II, Victor Moldovan-Onisie, Bone-Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tãtaru I. Ce-i cu Boroș ? Un voleibalist, care cândva apãrase poarta la fotbal. Dincolo de aceste improvizații, la 1-1, un neamț îi va fractura un deget de la mânã voleibalistului, care conform regulilor de atunci nu putea fi schimbat cu juniorul Eremia. Scor: 4-2(1-1) pentru gazde prin golurile marcate de Peters(min.35, 62, 64) și Niepieklo(68), respectiv Zavoda I(41) și Bone(50). O surprizã plãcutã, Savu va fi vizitat de fostul mijlocaș al Ripensiei, Lakatoș, și câțiva foști colegi ai școlii de ofițeri din Germania, toți stabiliți în Vest.
Revanșa de la București s-a lãsat așteptatã 3 sãptãmâni(ce calendar lejer !). La 8.12.1957, echipa românã va alinia primul 11: Voinescu-Zavoda II, Apolzan, Dragomirescu-Onisie, Ienei- Cacoveanu, Constantin, Alecsandrescu, Zavoda I, Tãtaru I. Scor: 3-1(3-1) prin golurile înscrise de Tãtaru(min.17), Constantin(25) și Alecsandrescu(45), respectiv Niepieklo(12). Nu a contat faptul cã în minutul 12 oaspeții conduceau la general cu 5-2: militarii au fãcut instrucție cu germanii. 5-5, scor de fugã în turul urmãtor, militarii înscriind mai multe goluri în deplasare. Logic...Dar pe atunci, în caz de egalitate se juca al treilea meci. Aici ne adusese și excesul de zel al golgeterului en titre Ion Alecsandrescu, care deviase șutul de 4-1 al unui coechipier, înãlțând mingea peste transversalã.
La 28.12.1957, când la nemți venise Santa Clara cu sacul iar la români Moș Gerilã cu traista(Moș Crãciun zãcea pe la Aiud), Borussia va învinge CCA cu 3-1 prin golurile lui Dulz(min.11), Kelbasa(62) și Priessler(79), respectiv Cacoveanu(35). Primul gol al nemților, înscris cu mâna; douã goluri ale militarilor anulate din motive știute doar de arbitru, iar Zavoda I, fãcând figurație, dupã un fault grosolan. Sã fi prins arbitrul Jonini o zi mai proastã ? Din contra, o zi extrem de profitabilã: contul sãu sporise cu 10000 de dolari, transferați din Dortmund, tãrãșenie decoperitã mau târziu de curioasa presã italianã. O palidã consolare pentru învinși, cu greu li s-a aprobat ca revelionul sã-l petreacã în Cetatea Eternã la ambasadã. Ce vâlvã ar fi fãcut în Europa surpriza eliminãrii echipei campioane a țãrii campioane mondiale ! Sevilla putea fi devansatã cu 29 ani.
Cert e cã Fortuna scoțându-ne în cale în alte douã ediții ale cupelor europene pe CF Barcelona(2 victorii în 1971 și 2 înfrângeri în 1977) ne-a avertizat cã finala din 1986 de la Sevilla va fi foarte echilibratã. Dupã ghinioane vin alte ghinioane:în ediția 1957/58 C.C.A. va pierde titlul, având același numãr de puncte ca Petrolul. Norocul e întâmplãtor, ghinionului îi place permanența...
Constantin Ardeleanu
.
... asteptam mai multe