Nu m-am grãbit sã scriu despre asta pentru cã s-a vorbit destul în ultimele sãptãmâni despre moartea celui care a fost Florian Pittiș. Însã e greu de trecut cu vederea faptul cã suporterii rapidiști încearcã sã profite de pe urma acestui eveniment într-un mod poate chiar mai dezgustãtor decât au fãcut-o "spurcații" cu Cãtãlin Hîldan.
Trebuie sã spun cã gesturile lor nu mã surprind deloc. În loc sã-l lase sã plece liniștit, a fost nevoie ca un grup sã-i scandeze la marginea mormântului. Oare și-or fi adus aminte și de morții lui Rãdoi, dacã tot veni vorba ? Desigur, Pittiș era membru al Clubului Aristocratic Rapid și ar fi fost de înțeles ca rapidiștii sã-l regrete. Dar i se pare cuiva cã îl regretã ? Toate discuțiile s-au învârtit în jurul faptului cã Rapid e clubul care ar fi luptat împotriva regimului ("noi ne-am luptat cu Ceaușescu" - George Copos, Uniunea Tineretului Comunist) și cã Pittiș ar fi fost un simbol în acest sens. Se discutã schimbarea numelui unei tribune din Giulești în "Tribuna Florian Pittiș" (existã deja, dupã cum știm, "Peluza Nicolae Vãcãroiu"), totul pentru a întãri consistența legendei din abur de lokomotivã.
A murit un OM, domnilor. Aparent, a murit Florian Pittiș al vostru, revoluționarul (deși niciodata nu mi-a trecut prin gând a asocia Rapidul cu o altã revoluție decât cea proletarã) și Florian Pittiș al nostru, artistul. Lãsați-l sã se odihneascã în pace !
greco
