OPINII: Hagi și "Steaua" lui norocoasã, Bãnel!
Rostind sau doar gândind numele "Gheorghe Hagi" un profund sentiment de respect îți învãluie mintea și sufletul deopotrivã. Cel mai emblematic jucãtor român al tuturor timpurilor impune, prin calitãți dar și carismã, o iubire necondiționatã. Iubire de fotbal și spectacol. Este inutil sã reamintim performanțele "regelui", cãci vârstnici, tineri, adolescenți și copii îl iubesc la unison, cu toate cã aceștia din urmã nu l-au vãzut jucând "live". Dar Hagi este Hagi, iar carisma lui cucerește pe toți, e ca un magnet inepuizabil. Este aceastã stare de spirit îndeajuns pentru a reuși?
Materialul de fațã este legat de victoria Stelei în fața lui Zaglebie și implicit de calificarea acesteia în turul III preliminar al Ligii Campionilor. Victorie obținutã prin multã muncã și emoție totodatã. Dar fãrã acestea nu existã zâmbet!
Menținând proporțiile comparației, îndrãznesc sã afirm cã antrenorul Hagi nu se descurcã, pe teren, deocamdatã fãrã Steaua lui norocoasã. Toți avem nevoie de una! Iar pentru Hagi aceastã "Stea" este Bãnel Nicolițã!
Timid, foarte disciplinat, cu mult bun simț, muncitor, acest bãiat cu "4-5 plãmâni" parcã transpune pe teren toatã ardoarea și dragostea lui Hagi, dragoste ce ne-o dãruia meci de meci. Evident, Bãnel Nicolițã nu este nici pe departe clona lui Hagi. Cel puțin din punct de vedere al talentului. Dar este clona perfectã a acestuia sub aspectul dãruinței, muncii, ambiției și devotamentului. Asemeni unui copil cuminte, ce se mulțumește doar cu jucãriile primite de la pãrinți, Nicolițã nu cere niciodatã nimic în plus, oferind în schimb totul. Iar personal nu îmi pot închipui Steaua fãrã Bãnel. Meciul retur cu Zaglebie mã îndreptãțește sã fac aceastã afirmație. Steaua fãrã el, în meciul de pominã amintit, ar fi fost ca și România fãrã Hagi! Pot pãrea forțate aceste rânduri, dar îndemn la realism și analizã. Cine altcineva ar fi putut fi motorul Stelei? Doar visul lui Hagi, Nebunia lui Gigi și îndemnul suporterilor nu ar fi fost îndeajuns pentru calificare! A fost nevoie de o scânteie, poate douã (referindu-mã și la Zaharia), de un imbold, acesta fiind Bãnel!
Rãdoi și compania de fundași dã o oarecare siguranțã echipei, Dicã și Neaga exaspereazã suporterii prin ratãri incredibile, dãruind în schimb speranțã, dar Nicolițã este liantul între toți aceștia. Puțin a lipsit în meciul retur cu Zaglebie sã îl vedem pe "acest inepuizabil" și în poartã, cãci în rest a "arat" tot terenul. Pus oarecum în umbra lui Rãdoi, Dicã sau Neaga, Bãnel tace și face. Fuge mâncând pãmântul. Când greșește nu se cantoneazã în reproșuri ci reia numaidecât munca ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu este timp de lamentații inutile ci doar de muncã. Analize, sunt sigur cã, singur le face ulterior. Lipsit de un talent rarisim, dar înzestrat cu multã putere de muncã, Bãnel Nicolițã reușește în momente grele sã facã din Steaua București o echipã, iar din Hagi un antrenor fericit!
Astfel, Hagi are și el o stea norocoasã, la care poate apela cu încredere pentru clãdirea unei cariere de antrenor de succes la Steaua București.
O întrebare de final: oare care a fost Steaua norocoasã la jucãtorului Hagi la debut?
sursa: www.mysport.ro
un articol exceptional
no comment