A trecut primul hop cu polonezii de la Zaglebie și spiritele s-au mai liniștit...Cel puțin eu, care imediat dupã meciul de marți am avut (pentru a câta oarã?
) câteva ieșiri "in decor". Eh, ce vreți, suntem oameni și, câteodatã, inima "judecã" inaintea capului (ar trebui, cum bine indeamnã rațiunea, sã numãr pânã la zece inainte de a rãspunde, dar...). Acum, mult mai liniștit, imi permit sã fac câteva observații prin prisma returului care se apropie.
Nu e nici un dubiu cã Hagi a pregãtit echipa in primul rând ca sã nu piardã. Victoria, dacã ar fi fost sã vinã, s-ar fi produs in urma unei intâmplãri și nicidecum datoritã unei tactici bine puse la punct. Ceea ce de fapt s-a și intâmplat (cu ocazia asta mã bucur sincer cã Gicã are și un dram de noroc). Echipa trimisã in teren, cu Rãdoi-Lovin mijlocași, a avut unicul scop de a "strica" acțiunile adversarului, nicidecum de a construi și a oferi pase utile cuplului de atacanți. Fundașii laterali au urcat extrem de rar: revãzând meciul, am surprins 2 urcãri ale lui Golanski (prima, la o centrare a lui Nicolițã de pe dreapta) și una singurã a lui Marin. In rest, fundașii laterali au fost blocați de o linie invizibilã la 30-35 m de poarta lui Cernea. Benzile au fost cele care au mai mișcat, Croitoru și Nicolițã zbãtându-se dar, la fel, pãrând a fi preocupați mai mult de defensivã decât de atac. Cuvântul de ordine a fost, deci, prudențã. O fi bine, o fi rãu, in fața unei echipe ca Zaglebie? Eu zic cã e de bine, și, pentru exemplificare, redau o declarație a lui Emerich Jenei: "Pentru Gicã Hagi a fost un meci dificil, atât in teren, cât mai ales in afara lui". Mai ales in afara terenului, ce-o vrea sã insemne asta? Nu-ți trebuie diplomã in psihologie sã-ți dai seama cã, in momentul de fațã, Gicã Hagi se aflã intr-un fragil echilibru psihic. Indrãznesc chiar sã afirm cã trei eșecuri consecutive (indiferent de competiție) l-ar determina, fãrã prea multe explicații, sã-și dea demisia. In el se dã o luptã aprigã prin care incearcã sã demonstreze, in primul rând lui, cã e capabil. Cã poate și meritã sã conducã Steaua. Pentru Gicã, prioritarã este acum victoria, indiferent de mijloacele prin care aceasta e obținutã. ªi nu pentru coeficientul de țarã sau banii din Liga Campionilor, ci pentru a mai pune o pietricicã la temelia "zidului de incredere" in el insuși. Circul (ptiu, m-a luat gura pe dinainte, am vrut sa spun spectacolul) va veni mai târziu, in momentul in care un eșec nu va mai fi privit ca o nepricepere ci ca un simplu accident - va fi mai ușor digerat. Pentru cã de un singur lucru sunt convins, lui Gicã nu-i place sã se apere!
Din aceasta cauzã, tactica pentru retur trebuie sã fie una care sã ne aducã victoria, indiferent cât de defensiv (ah, ce cuvânt nesuferit) ar juca echipa. Gicã nu trebuie sã facã favoruri nici patronului, nici suporterilor, care iși doresc probabil o victorie cu 5-0 in Ghencea. Nu. Echipa trebuie sã interpreteze partitura cu care Gicã se simte cel mai confortabil acum.
O sã inchei spunând câteva cuvinte despre nesfârșitele dispute pe tema "Oli-Hagi". Promit sã fie ultima referire la fostul antrenor al Stelei, cel puțin in cadrul unui articol. In comentarii... probabil voi gãsi iarãși justificare in caracterul boem si extrem de complicat al naturii umane
. Vreau sã spun cã ar fi bine și frumos sã incetãm comparațiile Oli-Hagi, pentru cã nu-și au rostul. L-am susținut pe Oli și nu mã voi dezice de el, așa cum nici unul dintre noi nu ne dezicem (sunt convins) de titlul 23 și de semifinala UEFA. Cârcotașul din mine ar vrea sã strige: "Ați vãzut? Pe naiba tupeu și indrãznealã la Gicã". Sau faptul cã Gicã i-a permis lui Gigi sã-i arunce pe Boștinã și Gurițã, când s-a vãzut bine (din amicale) cã primul era om de bazã in echipa gânditã de Hagi. Dar...nu vreau. Pentru cã in joc este Steaua, nu Oli sau Hagi. ªi Steaua nu meritã caterinca asta intre suporteri. Pentru mine, susținerea lui Oli s-a incheiat in momentul in care a plecat de la noi - acum sunt alãturi de Hagi din toatã inima, fãrã ascunzișuri. Imi doresc sã reușeascã pentru ceea ce-a fost, dar mai ales pentru ceea ce ar putea deveni, alãturi de Steaua. Ce ziceți?
Echipa de miercuri: Cernea - Marin, Goian, Rada, Neșu - Bãdoi, Rãdoi, Croitoru, Nicolitã - Dicã - Zaharia. Analizând și meciul cu Farul, un mijloc Rãdoi - Lovin este total ineficient pentru ofensivã. Cel puțin Lovin ar trebui ținut pe bancã, cu el in teren am impresia cã jucãm in zece - chiar și Bicfalvi, asa necopt cum e, a arãtat mai multa siguranțã. Croitoru ... este un jucãtor suficient de tehnic, suficient de rapid astfel incât sã aducã un plus compartimentului ofensiv. Ceea ce-i lipsește, in opinia mea, este imaginația: se pierde in driblinguri nesfârșite la mijlocul terenului dar nu are (incã) clarviziunea pentru pasa decisivã (in meciul cu Farul am remarcat o singura pasã bunã a lui Croitoru, o minge pe culoar pentru Dicã (prea rapidã insã). Oricum, este clar preferat in locul lui Lovin sau in locul celui de-al doilea inchizãtor, pentru cã scopul principal este sã inscriem, sã ne punem la adãpost de orice surprize. Pe urmã, dacã se dorește, putem inchide jocul. Dacã trecem de Zaglebie, suntem in Champions League si Gicã poate sã bifeze deja primul obiectiv in agendã.
Forza Steaua!
Andrei (papillon)
