In aceasta perioada, la noi umbla senzationalul de colo de colo , de la o televiziune la alta , de la un ziar la altul. Care e mai spartan decat celalalt, care a mai cucerit pe cine, sau cat mai castiga nu stiu cine pe saptamana.
Istorie-acesta este cuvantul de baza al unei echipe ce se respecta. Cunoasterea si conservarea ei trebuia sa se realizeze mai devreme sau mai tarziu. Prezentul ne obliga sa-i cinstim cum se cuvine pe cei care au facut primii pasi in realizarea a ceea ce noua ni se pare normal in ziua de azi. Steaua a ajuns cea mai galonata echipa din tara si de ce nu din Europa de est. In cei 60 de ani de existenta, indiferent de regimul politic sau de capriciile vremii, jucatorii nostri au strans an de an performante remarcabile, inegalabile pentru un alt club din Romania. Am auzit de cateva zile ca Steaua si-ar face muzeu. Pe bune. Acum un an speram ca s-ar putea dace si la noi asa ceva si iata ca lucrurile incep sa intre pe fagas.
Timpul ce desparte estul de vest s-a scurs se pare, ca nisipul dintr-o clepsidra, pana si ea rasucita prea tarziu. Cu toate ca au trecut 18 ani de la revolutie, timp in care oricine s-a putut duce peste hotare fara prea mari probleme si a avut ocazia sa vada cum isi apara si cum isi respecta alte cluburi de talie europeana istoria, noi am preferat sa asteptam sa nu ne depasim conditia. Dar ne consolam cu gandul ca niciodata nu e prea tarziu.
Vor sa lase pentru totdeauna povestea marelui CCA si a liderilor ei care au castigat primele titluri si cupe ale Romaniei, iar intr-o zi au imbracat echipamentul nationalei si au invins Iugoslavia cu 1-0.
Vor sa lase pentru totdeauna tricoul lui Constantin, in care marca gol dupa gol, tricou ce avea o Steluta pe piept, cusuta uneori in autobuz, inaintea marilor confruntari.
Vor sa lase pentru totdeauna imaginea de atunci a acestui batranel simpatic, Ienei, sa stie lumea ca a fost candva tanar si s-a luptat cu inversunare sub culorile ros-albatre.
Vor sa lase pentru totdeauna povestea minunata a echipei '86-'89, ce a dominat si a calcat in picioare toata Europa, ceea ce azi fac Milan, Arsenal, Liverpool, sau Barcelona.
Vor sa lase pentru totdeauna manusile lui Dukadam cu care i-a scos din minti rand pe rand pe Alesanco, Pedrazza, Alonso, si Marcos.
Vor sa lase pentru totdeauna ghetele lui Lacatus din meciul cu IFK,in care a luptat cu forte supranaturale si i-a invins aproape singur.
Vor sa lase scris pentru totdeauna ca o Steluta ce o poarta azi pe tricou deasupra emblemei Ochirosii sau Bicfalvi , este bantuita de Lacatus prin cele 10 titluri cucerite ca jucator.
Vor sa lase pentru totdeauana poveastea minunata a grupelor ligii campionilor pe care noi am descoperit-o timpuriu, in timp ce altii erau pionieri ai turului1 al Cupa UEFA si ca intr-o perioada sterila a fotbalului romanesc, Steaua a readus primavara europeana la Bucuresti, incununata cu o semifanala.
Dar sa nu mai spunem la nimeni ca la 5 mai 2006, marea echipa din '86 s-a intalnit intr-un mediu pestrit, dornic de reclama, pentru a sarbatori performanta de acum 20 de ani, sau ca miniatura cupei campionilor europeni a stat sechestrata ani de zile intr-un birou de hotel - caci o istorie scrisa si vorbita exista in numeroasele carti dedicate Stelei, dar un vizibila si palpabila concentrata intr-un muzeu de la o simpla fotografie pana la trofeul suprem european intercluburi, va ramane pentru eternitate celor ce ne vro urma. In final as vrea sa spun ca as dona camera mea pentru o reproducere identical intr-un coltisor al muzeului - daca va starni interes... Multumim Steaua ca existi!
carbone
