În mai 2005, Ilie Savu, singurul personaj care a fost jucãtor, antrenor și președinte la Steaua, povestește cum aranjamentele din fotbalul românesc au izbucnit acum 40 de ani și cum, în anii '50, Steaua a tranșat net lupta cu Dinamo
"Sunt unicat în fotbalul românesc", obișnuiește Ilie Savu (88 de ani) sã spunã. Are o viațã ca un roman ale cãrui pagini sunt împãrțite între pasiunea pentru fotbal și cariera militarã. Din cei 87 de ani împliniți anul acesta, 71 i-a dãruit fotbalului. A fost jucãtor, antrenor și președinte la Steaua, caz unic în istoria clubului. Ca antrenor a promovat patru echipe, a câștigat un campionat și patru Cupe ale României.
În prezent, cel cãruia toatã lumea i se adreseazã cu "nea Ilie", este angajat cu jumãtate de normã la Liga Profesionistã de Fotbal, for cãruia tot el i-a pus bazele în 1990. Apropiat mereu de mai-marii vremii, Ilie Savu a acceptat sã dezvãluie câteva din secretele fotbalului românesc din ultimii 50 de ani.
Ilie Savu a jucat, la începutul carierei, la celebra echipã interbelicã Venus. Nu poate uita cum, în 1939, în timpul unui antrenament derulat pe stadionul echipei, pe locul unde azi se aflã parcul Operei, a auzit cum legionarii l-au ucis, în apropierea arenei, pe Armand Cãlinescu, prim-ministrul din acea perioadã. "Eram la antrenament pe la orele 15:30 – 16:00 și am auzit împușcãturi. Ne-am cãțãrat pe garduri și am vãzut trei mașini de legionari cum demarau. Dupã aceea, eu și coechipierii a trebuit sã dãm declarații la Poliție, ca martori", rememoreazã Savu.
"Nea Ilie" a absolvit școala militarã din București în anul 1943. Pentru priceperea arãtatã, mareșalul Antonescu l-a trimis, împreunã cu alți opt ofițeri, în Germania, la o școalã militarã de lângã Postdam. "Eram dați în grija unui anume maior Jenicke, care fãcea parte din garda lui Adolf Hitler. Am fãcut fiecare mai multe lucrãri de strategie. Eu am fost apreciat și laudele au ajuns și la urechile Fuhrerului. Pe 1 decembrie 1943, acesta a venit la unitate sã inspecteze noua promoție de ofițeri. A vorbit cu șeful delegației românești, iar cu mine a dat mâna, m-a bãtut pe umãr și mi-a spus: "Ești prea crud pentru front". Dupã alte patru luni, pe vremea când se afla la Hamburg, românul s-a întâlnit din nou cu Hitler, care l-a anunțat cã-l va mai reține un an. Nemulțumit, Savu a dezertat și s-a întors în țarã dupã un drum care a durat 18 zile.
Ilie Savu este mândru de faptul cã destinul sãu a ... Nicolae Ceaușescu a fost de la început un apropiat al clubului militar, prin funcția sa de ministru adjunct al forțelor armate. Ilie Savu, în calitate de ofițer și conducãtor al clubului, a avut ocazia sã-l cunoascã îndeaproape pe viitorul dictator: "Mã aprecia, deși nu am fost niciodatã membru de partid. Jucam popice într-un loc din spatele Casei Scânteii. Îmi spunea câteodatã: "Savule, astãzi eu vreau sã câștig. Mi-i aduci pe Voinescu, Toma și Constantin și-mi faci echipã bunã!", a povestit fostul antrenor. Clubul Steaua a beneficiat încã de la început de influența Ministerului Apãrãrii. "Noi aduceam jucãtori din toatã țara. Ceaușescu îmi spunea sã iau dintre jucãtorii recrutați ce-mi trebuie și sã dau și la Dinamo jucãtori buni dacã nu am nevoie de ei. Era foarte corect", spune Savu.
În anii '50, Steaua a tranșat clar în favoarea sa rivalitatea cu Dinamo, profitând și de recrutãrile masive. Dinamo însã și-a format o altã strategie. Conform lui Ilie Savu, în anii '60, una dintre manevre a fost ca jucãtorul Stelei, Lajos Sãtmãreanu, sã fie șantajat de Miliție. I s-a transmis cã sora sa, care lucra la v-amã, la Oradea, urma sã fie datã afarã, dacã ar fi jucat corect. "Totul a pornit de la Traian Ionescu care a fost portar la CCA. La noi nu prindea echipa și a plecat la Dinamo, unde mai târziu a devenit antrenor. Îl durea superioritatea Stelei. Mi-a spus la o bere despre manevra cu șantajul la Sãtmãreanu", povestește Savu, pe atunci președinte la Steaua. Savu a alertat superiorii din minister. "Ion Coman care era general maior în CC, a spus atunci cã dacã afla Ceaușescu ce s-a întâmplat desființa ambele echipe. Sperietura aceea i-a mai domolit pe dinamoviști câțiva ani dupã aceea...", a spus amuzat Savu.
Antrenorul Ilie Savu, în mijlocul echipei de aur a CCA
Ilie Savu a fost de douã ori antrenor la Corvinul Hunedoara, ultima oarã în perioada 1975–1979. "La un moment dat, m-a chemat directorul combinatului siderurgic și mi-a spus cã are mulți bani strânși și cã vrea sã transfere câțiva jucãtori de valoare. M-am orientat spre dinamoviști și i-am adus pe Radu Numweiler, pe Mircea Lucescu și pe Florea Dumitrache", povestește Savu. Relația cu Lucescu a fost una tensionatã de la început. La un meci în care Corvinul a remizat 2-2 în Ghencea, Il Luce a refuzat sã iasã de pe teren: "Era 2-1 și am vrut sã-l schimb, dar m-a refuzat. A trebuit sã-l iau de gât sã-l scot de pe teren. Jucãtorul pe care l-am introdus în locul lui a marcat golul egalãrii". Savu își amintește cã aproape în fiecare searã, Lucescu venea și studia tactici de joc: "Stãteam în același bloc, ușã în ușã. Era avid de cunoștințe și stãteam ore întregi și-l învãțam". În 1979 însã avea sã intervinã ruptura. Lucescu s-a dus la noul director al combinatului și i-a spus cã vreau sã distrug echipa, pentru cã voiam sã dau afarã niște jucãtori indisciplinați. Așa m-a lucrat. Eu l-am școlit și el m-a dat afarã de la echipã".
Mircea Lucescu m-a lucrat. Eu l-am învãțat sã antreneze, iar el m-a dat afarã de la Corvinul
Ilie Savu
Ilie Savu își amintește de îngrijorarea trãitã de conducãtorii Stelei înainte de finala CCE cu FC Barcelona din 1986. "Spaniolii erau foarte influenți și jucau și la ei în țarã. Ceaușescu l-a trimis pe fiul sãu Valentin la mine sã vedem ce-i de fãcut. Eu i-am spus cã în primul rând trebuie sã se asigure cã arbitrajul lui Michel Vautraut va fi imparțial". În vremea aceea, Ceaușescu avea o strânsã prietenie cu magnatul grec Vardinoianis, patronul lui Panathinaikos Atena, care la rândul sãu îl cunoștea foarte bine pe Vautraut. Cu o sãpentruãmânã înaintea finalei, Valentin Ceaușescu și președintele clubului Steaua, Ion Alexandrescu, au plecat la Atena sã stea de vorbã cu armatorul grec. Ulterior, Alexandrescu s-a destãinuit lui Savu: "Mi-a spus cã, dupã vizita celor doi, Vardinoianis l-a chemat pe Vautraut sã petreacã douã zile la Atena. I-a spus cã, dacã FC Barcelona îi oferã vreo sumã de bani, el este dispus sã îi dea de trei ori mai mult pentru a fi corect". Pânã la urmã, Vautraut a arbitrat corect.
"Blaturile au început în anii '60"
de Cristian Predan, publicat in Noul Adevarul/ 2007-06-23
