Cum o serie de probleme personale m-au impiedicat sa imi spun parerea despre venirea lui Gica Hagi in Ghencea, o sa incerc acum sa spun ce cred, si mai ales ce simt, eu despre sosirea lui Gica pe banca tehnica a Stelei.
In sufletul meu, locul ocupat de Gica e delimitat de doua amintiri incredibile: dansul lui de langa fanionul de la coltul terenului de dupa fiecare gol din sezonul 1988-1989 si o imagine vazuta pe Eurosport la Campionatul European din 2000.
Amintirile astea legate de Gica sunt extrem de pretioase pentru mine.
Intai dansul ala teribil al lui de acum 20 de ani...cu bratul usor indoit deasupra capului si cu o bucurie intiparita pe fata cum rar mi-a fost dat sa vad. Nu era nimic sfidator in gesturile lui. Era doar o bucurie deplina si o invitatie pentru cei caream avut privilegiul sa il privim: "Hai baieti! Bucurati-va si voi alaturi de mine!".
Invitatia asta suna in aceeasi timp ca o promisiune a unor alte si alte bucurii viitoare pe care ne-o facea noua tuturor un pusti teribil pe care, eu unul cel putin, eram extrem de dispus sa o cred. Numai cine a trait anii aia gri in care toate bucuriile pareau sa necesite o aprobare care nu venea niciodata poate sa inteleaga cat de tentant sunau promisiunea si invitatia Gicanului!
Si desi nu l-am iubit niciodata pe Hagi in acelasi fel ca pe Laca al meu, l-am iubit la fel de mult, dar intr-un alt mod. Intr-un cu totul alt mod.
Cu Laca era o chestie indescriptibila. Laca era fratele mai mare pe care nu l-am avut niciodata. Laca era cel pentru care scriam mare sapte cu crema de ghete pe tricoul alb cu care jucam fotbal. Laca era atitudinea de rebel pe care n-aveam curaj sa o adopt pe deplin, dar de dragul careia ma lasam periodic numit "malagambist" si tuns de dirigu in laboratorul de biologie.
N-as putea sa jur ca as fi fost in stare sa ma iau la bataie cu cineva pentru Gica asa cum am facut-o de cateva ori pentru Laca...
Dar pe Gica il iubeam in cu totul alt mod. Il iubeam pentru ca el era altfel decat noi. Il iubeam pentru ca nu era ostentativ in a ne arata ca el e atins de geniu. Il iubeam pentru bucuria pe care o aveam de cate ori vedeam cum mingea il asculta docila inainte de a pleca spre a se odihni putin in vinclul portii. Il iubeam pentru dansul lui inimitabil. Il iubeam pentru bucuria pe care ne-o promitea...Si mai ales il iubeam pentru ca simteam ca isi va tine promisiunea intr-un mod pe care noi nici nu puteam macar sa ni-l imaginam...
A doua amintire definitorie legata de Gica o am de la Campionatul European din 2000. Atunci Eurosportul difuza un clip cu momente speciale din timpul competitiei. Si din sirul ala de imagini care curgeau pe ecran a aparut deodata Gica lipit de tusa din dreapta chemand parca mingea sa se mai lipeasca o data cuminte de gheata lui. Si mingea s-a asezat din nou, ca de atatea alte ori, pe piciorul lui Gica ascultand chemarea lui imperceptibila, abia soptita in limbajul pe care numai vrajitorii il cunosc...Si dedesubtul imaginii a aparut scris cu litere mici "old heroes never die..."
Imi amintesc acum ca si atunci cat de drag mi-a fost iar Gica... Si in timp ce prin fata ochilor mi se derulau imagini de neuitat, am inceput sa realizez ce multe aveam sa pierdem odata cu retragerea Gicanului si cat de singuri o sa ramanem. Cine ne va mai face mandri ca suntem romani cand iar se vor gasi unii sa ne numeasca "tigani"? Cine ne va mai face sa tresarim de emotie asa cum o facea Gica cand ducea mana la inima in timpul imnului? Cine va mai sti sa faca gestul ala atat de natural si de plin de semnificatie ca Gica? Cine avea sa ne mai spuna fara vorbe:"N-aveti de va teme. Eu sunt aici pentru voi si stiti doar ca eu nu ma tem de nimeni!".
Si am stiut atunci cat de greu ii va fi si lui in continuare...Am inteles cat de greu ii va fi fostului ucenic vrajitor devenit intre timp maestru sa renunte la a ne mai bucura...
Aducandu-mi aminte de amintirile astea dragi legate de Gicanul meu, am primit eu vestea revenirii lui ACASA.
Si m-am bucurat teribil pentru el si in egala masura mi-am facut griji.
Mi-am facut griji tocmai pentru ca am inteles ca Gicanul se intoarce acasa animat de dorinta lui nelimitata de a ne bucura, dorinta care in cazul in care nu s-ar materializa l-ar impinge sa plece.
Ceea ce ar fi o greseala imensa.
Pentru ca el trebuie sa inteleaga ca acum nu mai e maestrul din teren, ci iarasi ucenic intr-o forma de vrajitorie mult mai complicata decat magia stapanita la perfectie de pe teren.
Sa inteleaga ca tot ceea ce ii cerem e sa ne aduca din nou bucuria si mandria de a fi stelisti! Si sa ne faca sa credem in promisiunea unor noi si noi prilejuri de bucurie si mandrie!
Daca va face asta chiar si cei mai carcotasi vor incepe sa creada in mestesugul lui. Si atunci vor veni si rezultatele.
Iar pentru ca eu am incredere deplina in promisiunile facute de Gicanul meu, nu pot decat sa-i spun:
Make us dream and you'll never walk alone. We'll stand by you!
Forza Steaua! Mândru cã sunt stelist!
the quiet romanian
. Cred ca nu este un secret ca toti l-am iubit si il iubim inca pe Gica Hagi. Toti ne desenam numarul 10 pe tricou cand jucam in curtea scolii (desi ca si tine, primul meu tricou cu Steaua a fost cu numarul 7, al lui Lacatus). Un mare stelist, un mare jucator, sa speram ca va deveni si un mare antrenor. Imi place deja "ofensiva" lui de a da credit tinerilor, este un pas in directia buna, dupa 2 ani de Gigica Coman, Stelica Stancu si nu mai stiu cine, in care Ochirosii a frecat banca de rezerve si a intrat doar cand s-a bagat patronul. dinam0 (urasc sa ii dau ca exemplu) si-au facut titulari de la tineret, noi am tinut singurul tanar valoros pe banca. Este timpul sa impresionam si noi prin tinerii nostri. Sper doar ca Gica sa nu se lase cuprins de patima, asa cum a facut-o la Timisoara si cum da semne ca ar incepe acum (sa tipe nonstop, sa ceara fotbalistilor ce facea el ca jucator). Trebuie o abordare ferma, serioasa, dar CALMA. Altfel, riscam sa "explodeze" si sa plece si de la noi dupa 2-3 esecuri. Trebuie asigurat de suportul nostru TOTAL. 
sprecl2 spre24 forza Gica Hagi!
mai lipsea FC National 
Pai daca Ceahlaul si Otelul au intrat in top si Craiova nu.. imi dau seama ce sondaj mai e si asta. In cela 1100 si ceva de persoane vreo 60% n-au legatura cu fenomenul. Ce echipa iti vine prima in minte din Romania? Normal ca da, Steaua.. Hai sa nu ne turnam bere fara alcool pe gat. Personal cred ca Steaua e