10 martie 1923. În Spania lua ființã clubul de fotbal Villarreal. 10 martie 2005. În Romania, iarna se așeza peste un stadion Ghencea arhiplin. 25.000 de oameni au izbucnit în urale la 18:38 cînd Rãdoi și Oprița au pãșit pe terenul în care culoarea noroiului se îmbina ca într-un puzzle nereușit cu verdele gazonului rupt al Stelei.
La 18:40, un cor de fluierãturi au spart timpanele jucãtorilor lui Villarreal apãruți și ei pe teren. O orã și 20 de minute pînã la fluierul de start.
Începe fulguiala.
La 19:10, deja terenul este alb. Echipele au ieșit la încãlzire și spectatorii s-au încins din nou. Spaniolii fac ture pe margine în jumãtatea lor. Parcã nu vor sã rãneascã gazonul. Din cer s-a spart sacul cu confetti de zãpadã.
La 19:20, apar primele întrebãri: "Se mai joacã?". Organizatorii au început sã se agite. Ninge din greu, cum rar s-a întîmplat în iarna ce era pe picior de plecare.
La 19:40, abia se zãrea dintr-o tribunã în alta. Ustensilele primitive de trasat terenul, de care s-au minunat cei de la Valencia, au reapãrut în prim-plan. Se încearcã sã se refacã tușele cu zgurã.
"La 20:30 se va anunța dacã partida se va juca", se aude Gabi Safta, crainicul arenei. O clipã, liniște totalã. Apoi izbucnire: "Steaua, Steaua!". Timpul îmbracã haina leneșului. Se scurge greu.
"UEFA insistã sã se joace", anunțã la ora stabilitã Safta. Urale. "Dacã meciul nu se va disputa...", continuã crainicul dar vocea este acoperitã de huiduieli și se face din nou cu greu auzitã "atunci cei cu abonamente vor intra gratis, iar ceilalți vor trebui sã pãstreze cotoarele biletelor și sã le arate din nou la intrare". Este dat un nou termen: ora 21:00.
Tribunele încep sã cînte. Incredibil. Nimeni nu pornise în tot acest timp spre ieșirile arenei. "Murim, murim și nu vã pãrãsim", acesta a fost ultimul refren pînã la aflarea verdictului final. Meciul s-a amînat. Abia atunci 25.000 de fani transformați în oameni de zãpadã au plecat dezamãgiți spre case , preluat de pe www.gsp.ro
)) oricum abia astept miercuir 