Cel puțin în fotbal, "MAGICÃ" nu poate fi cules decât "HAGICÃ" (o concentrare a douã patrate literale perfecte Hagi GICÃ)grație magiei "Machedonului de Aur". Ruleta de la Monte Carlo, mizând pe roșu și albastru, a adus în 1987, în echipa care-și disputa supremația primelor douã cupe continentale, pe cel mai bun fotbalist român al tuturor timpurilor. Debut regal: a fost autorul golului victoriei în disputa dintre Steaua și Dinamo Kiev(varianta lui "Qui est vous ?" din București), iar Supercupa Europei a ajuns în vitrina cu trofee a Stelei. În ciuda unor scenarii rocambolești ale rãpirii sale de la Sportul Studențesc (uitându-se cum a ajuns acesta de la Farul în Regie), ce încercau a pune marile triumfuri ale echipei militare sub semnul raptului, a fost dorința expresã a lui Hagi de a veni acolo unde fotbalului cunoștea traseele miraculoase ale performanței (știa "drama" lui Boloni care a sacrificat un deceniu ducând în cârcã echipa din Tg. Mureș; era prea inteligent ca sã asculte glasul otrãvit din off al lui Il Luce, care a mai distrus o carierã, cea a câștigãtorului "Balonului de aur" de la juniori, Romulus Gabor, curtat de Steaua, sfãtuindu-l sã rãmânã la Hunedoara).
Venirea lui Hagi la Steaua Sevillianã a avut trei schimbãri: tricoul cu numãrul 10 a fost cedat de Balint regelui; un excelent tehnician și pasator, Miți Majearu a pierdut locul de titular; celebrul joc colectiv se va concentra pe un singur distribuitor, e de drept de geniu (vorba lui Dan Petrescu, "grija noastrã era ca mingea sã ajungã la Hagi, care dezvolta apoi jocul"). Cei care evocã exacerbat trecutul sunt numiți cu un oarece dispreț paseiști. Dar cred cã nici mult discutatul zãcâmânt de la Roșia Montanã n-are atâtea carate cât a avut Steaua anilor 1985-1989, lansând în turnirurile Europei, nu una(care ar fi putut fi și rodul unei întâmplãri), ci douã echipe de forțã(de acum e o școalã !)
Iatã-le:
Steaua SEVILLIANÃ: Duckadam - Iovan, Belodedici, Bumbescu, Bãrbulescu - Boloni, Tudorel Stoica, Majearu, Balint (BÃLAN) - LÃCÃTUª, PIÞURCÃ (Radu II). Antrenori Jenei, Iordãnescu.
Steaua HAGICÃ: Lung - Dan Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu - BÃLAN, Tudorel Stoica, Hagi, Rotariu (Balint) - LÃCÃTUª (Ilie Dumitrescu), PIÞURCÃ. Antrenori: Iordãnescu, Dumitriu III, Troi.
Steaua avându-l pe Hagi dirijorul atacurilor nãucitoare a fãcut câteva meciuri de mare rezonanțã: 4-0 cu MTK Budapesta, 5-1 cu Sparta Praga, 5-1 cu IFK Goteborg, 4-0 cu Galatasaray. Finala C.C.E., pierdutã la Barcelona cu 0-4, cu echipa "infernalã" AC Milan, dupã doppiettele lui Gullit și van Basten, care veneau dupã niște accidentãri, au fost stilete adânc înfipte în orgoliul stelist, dar finala de la Atena, de peste 5 ani, între AC Milan - CF Barcelona (4-0) avea sã demonstreze tãria formidabilã a teamului milanez.
Perioada de dupã 1985-1989 a furnizat multe momente de satisfacție pentru cei aparținând destinului roșu albastru, dar niciodatã ca atunci în Ghencea românii n-au simțit tãria parfumului aristocrației Europei. Iatã cã dupã 17 ani, cel care se revendicã înainte de toate a fi stelist, revine ca antrenor. Pe celebrul numãr 10, care la un moment oferea suficiente argumente ca despre Maradona sã se vorbeascã, fãrã motive de supãrare, ca despre un "Hagi al preriilor", îl așteaptã în Ghencea un verdict necruțãtor: face parte din categoria marilor fotbaliști ca Gheorghe Constantin sau Nicolae Dobrin, care n-au convins ca antrenori sau din stirpea aleasã a unui Ienei sau Iordãnescu, care s-au remarcat și în calitate de coach, atenție, numai la Steaua (și naționalã).
Când au antrenat alte echipe sau n-au avut jucãtori de calitate, cât au fost ei de consacrați, n-au convins. N-am nici o îndoialã cã Hagi va aparține ultimei categorii. Soarta sa nu poate fi decât roșu albastrã. Triumfãtoare, sau în cheia acestei cronici, HAGICÃ !
Constantin Ardeleanu
