Prezenta masiva a ziaristilor romani in Slovenia nu a fost prilejuita de faptul ca acum avem cea mai tare Nationala din istorie ci de incapatanarea unei natii care nu reuseste de sapte ani sa construiasca un pod prin care sa se conecteze la anii performantei fotbalistice, ai amintirilor placute manjite obscen de mocirla unui retur blestemat in Ghencea. Exista in plus dorinta vie de a razbuna esecul nedrept al echipei de AUR din anii 90 in incercarile-i numeroase de a juca o finala a unui turneu final.
Personal nu am fost prea dragastos cu Mutu. Nu i-am negat niciodata valoarea ci caracterul si ifosele. Poate nici astea nu ar fi contat in conditiile obtinerii succesului. Cu Chivu, aceeasi poveste. Capitanul echipei noastre mereu a adoptat pozitia ambitiosului nevoit sa accepte destinul nefast "noi am vrut, asta este". Rat, Lobont, Contra parti componente ale aceluiasi afis al autosuficientei. O nationala cu valori dar fara valoare. Iata un blestem greu cazut pe un fotbal romanesc aflat intr-o evidenta crestere a valorii competitiei interne.
Aceasta dubla cu Slovenia poate inseamna un moment de rascruce. "Nimic nu-i intamplator in viata". Iata o maxima pe care o intalnim des in povetele inteleptilor. Poate nu-i intamplatoare nici aceasta sansa de a intalni intr-o dubla mansa o machiavelica Slovenie, cosmar inca prezent in amintirile noastre. Sa speram ca va inseamna momentul renasterii fotbalului romanesc la nivel de echipa nationala, o pregatire a unor viitoare revelioane sarbatorite in nopti fierbinti de vara pe strazile Romaniei, prilej de bucurie pe "mormintele monstrilor" Anglia, Italia, Franta sau Argentina si in trambitele glorioase ale "Gazetei dello Sport", "Marca", "As", sau "The Sun". Hai Romania!
