...... Vreau sã relatez doar cele intâmplate în repriza a 2-a a meciului dintre Steaua și Ceahlãul, nimic mai mult prin prisma faptului cã pentru mulți dintre noi prima reprizã nu a existat. Cel puțin nu și pentru mine.
Partidã tensionatã panã aproape de jumãtatea reprizei secunde din care nu au lipsit habarnismul lui Bãnel, neputința lui Paraschiv si Gigel Coman dar mai ales ratãrile. La cum evolua partida aveam iminentã nevoie de Elton poate chiar de Dicã.
Dupã lungi insistențe ale celor prezenți la meci pe stadionul Ghencea, Strategul Oli și-a luat inima-n dinți si i-a dat undã verde brazilianului. Poate impulsionat de steliștii din tribune, Elton ne-a bucurat vederea cu drublingurile sale, cu ruperile de ritm terminate in pase decisive cãtre coechipierii care încã întâmpinã dificultãți in "citirea" jocului practicat de brazilian.
Odatã cu intrarea lui Elton, Steaua a cãpãtat fantezie, vitezã, luciditate. Spectacolul care place suporterului stelist a continuat pânã la intrarea pe teren a mult așteptatului Dicã. În opinia mea, Dicã a lipsit Stelei mult mai mult decît anticipau cei din conducere, îngrijorãtor de mult bãncii tehnice, dar mai ales suporterilor. Noi suntem acei oameni cãrora le pasã de cele întamplate în curtea Stelei. Nu vrem banii lui Becali nici tactica, de puțini înteleasã, a lui Oli. Noi vrem fotbal de calitate oferit de echipa pentru care suntem prezenți pe stadion sau în fața TV-ului. Sunt sigur cã și vouã va fost dor de Steaua ultimelor 30 de minute.
Odatã cu intrarea lui Dicã s-a format un cuplu de atac așteptat de toatã suflarea stelistã: Dicã - Elton. Fantezia brazilianului combinatã cu luciditatea lui Dicã au culminat intr-un fotbal care a readus speranțã in Ghencea și in inimile roș-albastre. Cei doi "vinovați" de specatacolul sfârșitului de meci, Dicã si Elton, ajutați de restul echipei i-au dat o lecție Strategului de pe banca tehnicã. Nu știu dacã Oli a prins ideea, dar noi, suporterii, am prins din nou puțin glas. Îl intrebãm acum pe antrenorul Stelei: De ce a trebuit sã așteptãm un campionat întreg pentru a vedea adevarata Steaua? De ce danseazã dupã cum îi cântã Ciobanul? De ce și-a vândut pielea așa de ieftin? Astea sunt întrebãri la care Strategul nu o sã ne rãspundã niciodatã pentru cã îi lipsesc onoarea, devotamentul și simțul asumãrii eșecurilor.
În momentele astea puțin ne mai intereseazã pãrerile lui Oli. Campionatul e pe terminate, noi îl considerãm ratat, pe cei din coducere îi doare-n "6'o clock" de aceastã minunatã echipã Steaua, pe care noi o iubim mai mult decât au s-o facã ei vreodatã.
Tot ce ne rãmane acum e sã sperãm intr-un loc 2. Mãcar acum pe sfârșit de campionat Steaua ne poate alina din amãrãciunea care ne-a cuprins pe toți, printr-un fotbal spectacol în cele 3 meciuri rãmase. Nu ne rãmâne decât sa gândim pozitiv, privind spre 2007/2008...
Pentru cei care au avut bunãvoința si curiozitatea de a citi acest articol, cât și pentru ceilalți, doresc sã le mulțumesc pentru participarea, împreunã cu mine, la acest fenomen numit Steaua.
Cu respect,
AndyQ
