S-a scris mult (inclusiv de catre colegii mei) despre plecarea lui MM Stoica de la Steaua. A fost dezbatuta indelung problema demisiei sau a demiterii. A ceea ce a fost bun sau mai putin bun in activitatea la Steaua a domnului Stoica. Asa ca nu despre aceste lucruri vreau eu sa vorbesc.
Ci despre motivele care, dupa mine, au dus la indepartarea lui de la conducerea Stelei.
Mihai Stoica a avut, fara indoiala, o contributie importanta la performantele reusite de Steaua atat in campionat, cat si in cupele europene.
A reusit totodata, intr-un interval relativ scurt (scurt pentru un fotbal ca al nostru in care cumetriile si cooperativele dureaza infinit mai mult decat cei 5 ani petrecuti de MM la Steaua), sa isi faca dusmani de moarte printre "oamenii de fotbal"( si pe bune ca sintagma asta imi provoaca acelasi gen de greata ca si aia cu "oamenii de bine"). Si fara a nutri vreo simpatie personala deosebita pentru Mihai Stoica, trebuie sa recunosc ca virulenta lui Mitica Dragomir sau a lui George Copos la adresa lui, mi l-au facut brusc extrem de simpatic. Simpatie de genul aceleia pe care oamenii onesti o au fata de aceia care, cu toate minusurile lor omenesti, incearca sa mai zguduie nitel un sistem mafiot aproape fosilizat, dar al dracului de functional.
Si desi e evident ca astea nu-s singurele merite ale lui Mihai Stoica, ele imi apar totusi ca fiind cele mai importante.
Pe de alta parte insa, mandatul la Steaua al lui Mihai Stoica nu numai ca nu a fost complet lipsit de greseli. Dar, si asta e o opinie strict personala, insasi viziunea lui manageriala nu a fost intotdeauna corecta. Cel putin nu pe termen lung.
De ce?
Pentru ca, cel putin dupa plecarea lui Victor Piturca, lui MM i s-a oferit o oportunitate extraordinara. De care, cu regret, trebuie sa constat acum ca nu a stiut (sau, ceea ce ar fi infinit mai grav, nu a vrut) sa profite.
Mihai Stoica a avut atunci ocazia sa puna bazele unei organizari cu adevarat profesioniste a Stelei. Lucru pe care trebuie sa constatam ca nu l-a realizat. Altfel nu ne-am mai plange cu totii azi de lipsa unui departament de scouting, a unui birou de presa profesionist si eficient in promovarea imaginii Stelei, de lipsa unui plan de marketing capabil sa exploateze la maximum potentialul urias al brandului Steaua. Si nu mai mentionez nimic aici despre incapacitatea (refuz din nou sa o cataloghez ca lipsa de vointa) de a construi o relatie normala si civilizata cu fanii.
Sa fi fost vorba oare doar despre o eroare de viziune manageriala? Sau poate doar despre reticenta patronului la schimbari atat de drastice?
Personal, desi nu exclud aceste ipoteze intrutotul, cred ca au existat mai ales doi factori care au influentat, in mod determinant, deciziile adoptate de Mihai Stoica la conducerea clubului.
Si anume sentimentul omnipotentei si dorinta de a indeplini un rol de "factotum".
Pentru ca, probabil, a fost prea mare tentatia de isi aroga in mod direct, si aproape exclusiv (asta daca facem abstractie de patron), prerogativa de a vorbi in numele Stelei.
Pentru ca, probabil, a fost prea tentant sa urmareasca si sa decida el insusi jucatorii pe care sa ii propuna patronului ca sa vina la echipa.
Numai ca tocmai de aici i s-a tras lui MM Stoica decaderea. Chiar din omnipotenta si supraexpunerea sa mediatica...
Asta indiferent de motivul care o fi fost invocat (fara a fi fost totusi declarat) la plecarea sa din Ghencea.
In primul rand pentru ca trebuie sa ne aducem aminte de asertiunea finantatorului de acum cativa ani:"Bah, pe banii mei nu comanda nimenea!".
Apoi, pentru ca aceluiasi finantator trebuie sa i se fi parut, sau sa i se fi atras atentia, ca nu mai este singurul beneficiar al capitalului imens de imagine pozitiva adus de asocierea cu numele Stelei. Lucru care, mai mult decat orice altceva, trebuie sa i se fi parut inacceptabil in conditiile in care e vorba la mijloc si despre o posibila candidatura la functia suprema in stat.
Trebuie avuta in vedere si atitudinea aceluiasi Mihai Stoica de a isi asuma in egala masura succesele si esecurile. Inclusiv pe cele ale conducerii tehnice a echipei si chiar si pe cele ale jucatorilor. Atitudine care ajunsese sa conditioneze, asa cum extrem de corect observa un coleg, apartenenta la echipa a unui jucator sau antrenor nu de atasamentul fata de valorile si traditia Stelei, ci de relatia strict personala cu acelasi Mihai Stoica.
Si dincolo de toate astea, greseala capitala a lui MM a fost aceea de a nu fi dorit sa isi apropie in mod real suporterii. Si nu vorbesc aici despre ideea a poza in ipostaza de sef de galerie la un meci de campionat. Nu. Vorbesc depre incapacitatea de a stabili o relatie corecta cu suporterii Stelei. O relatie bazata pe respectul firesc pe care il merita cei care iubesc Steaua.
O relatie corecta intre oameni care doresc binele Stelei. Si nu una de superioritate stabilita in limitele care i s-au parut lui potrivite de la inaltimea castelului de fildes al carui locatar temporar a fost.
Stiu ca cei care au o parere mai buna decat mine despre Mihai Stoica nu vor fi de acord cu parerile mele. E un risc pe care mi-l asum cu draga inima pentru a putea spune cum am perceput eu lucrurile legate de plecarea lui MM de la Steaua.
Caruia trebuie, fara indoiala, sa ii multumim pentru toate lucrurile bune facute. Asta insa fara a idealiza in vreun fel lucrurile petrecute in timpul mandatului sau la Steaua.
La revedere deci, domnule Mihai Stoica! Poate ca daca ati fi renuntat putin la solitudinea castelului inalt in care va izolaserati, ati fi putut avea sansa unei alternative...
Forza Steaua! Mandru ca sunt stelist!
the quiet romanian
P.S. 1: In ultima vreme am inceput sa am o senzatie de voma aproape imposibil de reprimat ori de cate ori il aud pe George Copos vorbind despre onoare, demnitate si moralitate. Ma gandesc uimit cum de pot exista pe lume oameni carora sa nu le fie niciodata rusine de penibilul unor situatii in care se pun singuri. Si mai ales ma gandesc cat vor mai trebui oamenii de bun simt sa suporte astfel de spectacole gretoase. Chiar asa, cat?
P.S. 2: L-am auzit pe Cristi Borcea blamand din nou norocul providential al Stelei. Si n-am putut sa ma abtin sa nu surad aducandu-mi aminte o replica de-a lui Gigi Becali de acum catva timp: "Bai Borcea, vrei sa ai si tu noroc? Vrei sa-ti ajute si tie Dumnezeu? Pai, bah baiatule, atunci lasa-te bah de maleficitati!". Nimic de adaugat....
steagcruce2 .... si nu vreau sa il critic...poate a mai gresit....dar a spus dupa ce a plecat...sau a fost dat afara...ma rog......ca el ramane stelist pana la moarte 
steagsimplu steagcruce2