ARTICOL PRELUAT DIN ZIARUL "ATAC":
"Pacientul Lazurca Alexandru Cosma a decedat! a sunat sec un anunt de vineri dimineata, de la Spitalul Universitar. Colegul nostru a murit, dar prietenul nostru este inca langa noi. Dumnezeu a ales, ca la patru zile dupa implinirea varstei de 23 de ani, sa-l cheme la El.
Alco, asa cum ii spuneam noi, prietenii, a ales sa renasca intr-o alta lume. O lume pe care noi, cei de aici, inca nu o intelegem. Si daca noi, draga Alco, nu intelegem unde te-ai dus si de ce, o sa incercam sa te tinem minte asa cum erai tu. Acum, draga Alco, stim ca ne privesti de undeva de sus. Noi asteptam berea aia si speram ca te-ai dus inainte sa o pui la rece.
Bai, Alco, te credeam om serios!. Saptamana trecuta ne povesteai la o bere ca ce optimist esti fata de viitor. Daca ma descurc la ATAC si imi iau restantele, o sa fiu cel mai fericit om, ne spuneai tu. La ziar stiai deja ca te descurci, restantele cåte ai apucat sa dai le-ai luat. Erai aproape de fericire, numai nenorocita aia de durere de cap nu prea iti dadea pace. Probabil ca am racit, ne spuneai. Zambeai si spuneai ca o sa treaca si durerea si dupa sesiune mergem la munte. Dar nu Alco, tu nu ai mai avut rabdare. Ai ales sa pleci singur pe alt drum. Probabil un drum mai bun. Dar doar pentru tine. Noi ce facem, Alco? Tu erai omul care ne impaca de fiecare data cand ne certam, tu erai cel care ne spunea sa stam linistiti ca Steaua bate, ca e Banel in forma, tu ne luai pe toti sa mergem la stadion ca sa-i sustinem pe baieti, tu ne explicai cand eram stresati de problemele vietii, ca totul se va rezolva. Tu, Alco! Tu!
Noi ne impacam, credeam in Steaua chiar daca mai si pierdea, deveneam optimisti. Acum, tu ai plecat. Ne e dor Alco sa incepem ziua cu tine la o cafea si o cola si sa o terminam seara la terasa, la o bere. Ne pare rau ca nu o sa te mai vedem adormind pe plaja, ca in fiecare vara. Cine o sa ne convinga la 11.00 seara sa plecam pe nepusa masa la munte, fara nici un ban? Cine o sa ne mai organizeze Revelionul inca din octombrie? Meci nu a fost inca, dar deja ne e dor Alco. Cine o sa mai vina la noi pe stadion si o sa tipe Ai vazut, ma? Au dat Badea si Nicolita gol. Ti-am zis eu ca sunt buni. Stim ca tu, de acolo de sus. Stim ca tu, pentru ca ai un suflet mare, draga Alco. Ai venit la munca pana si de ziua ta, ultima. Te durea capul, dar te-ai asezat la calculator, ti-ai scris materialele si doar la insistentele sefilor ai plecat acasa. Ai promis ca maine, cand iei salariul, dai o bere.
Noi asteptam berea aia si speram ca te-ai dus inainte sa o pui la rece. Stim ca dupa cateva beri incepem sa cantam melodia ta preferata Mergem prin toata tara / Sa sustinem pe Steaua / Cantam pana ragusim / Steaua, ce mult te iubim. Iti mai aduci aminte cand era sa luam bataie ca am inceput sa cantam melodia intr-un cartier dinamovist? Dar tu nu te temeai. Ne spuneai ca Steaua e un mod de viata, un principiu, si pentru principii trebuie sa lupti mereu. Veneai, in urma cu cateva luni, cu ochii in lacrimi de la tatal tau, de la spital. Ne spuneai ca nu e drept. Ca ai vrea sa-i dai ocazia sa aiba si el nepoti. Si decat tu puteai asta. Erai singurul lor copil, draga Alco. Atunci nu ne puteam imagina ca Dumnezeu avea un alt plan cu tine. Alco, acum nu stim daca sa plangem sau sa radem. Tu nu mai esti, dar stim ca de acum putem privi in ochi cu tupeu moartea. Stim ca avem o pila de incredere acolo sus. Stim ca tu esti acolo si berea aia o ai deja la rece. Si acum tare... Cu noi Alco... Forza Steaua! Forza Steaua! Forza Alco! Vinci per noi. Drum bun!
Toti cei care te cunosc
Iti multumesc, Steaua, iti multumesc, Banel!
Iti multumesc, Steaua, iti multumesc, Banel! Sunt cuvintele pe care suntem siguri ca Alco le-ar fi adresat de aici, de langa noi. Le-a spus in drum spre Dumnezeu. La ceas tarziu de seara, Banel Nicolita l-a vizitat. I-a vorbit, l-a incurajat si i-a cerut sa se ridice, pentru ca prietenii il asteapta acolo unde ii este locul: in familia Stelei. Alco l-a auzit si poate ca de acolo de sus este cel mai infocat suporter. "
Condoleante familiei...
