Cine ar fi crezut ca dupa visul lui Radoi,dupa siguranta lui Zenga,dupa respectul marturisit al lui Arrigo Sacchi,Steaua va pierde ? Desi meciul a fost oarecum echilibrat,cu un usor avantaj în favoarea Parmei,Steaua putea obtine totusi o remiza alba.Remiza care ar fi însemnat un punct mare în contul Stelei si mai mult decât atât,o piedica pusa Parmei în tentativa sa de a se califica.Jucatorii Stelei nu au mai aratat vigoarea din meciul cu National si au manifestat la începutul partidei o incredibila timiditate.Mi s-au parut obositi,nerecuperati fizic.Dupa pauza desi au jucat mult mai ofensiv decât în prima repriza,parca nu au avut încredere în fortele lor.Singura faza cu adevarat periculoasa a ros-albastrilor a fost lovitura de cap la poarta a lui Dica în min.72.Dupa o serie de suturi la poarta lui Martin,în care cel mai bun mi s-a parut a fi Maccarone,în min.79 gazdele au marcat unicul gol al partidei,prin Budel.Am pierdut o lupta dar razboiul continua.Urmeaza meciul cu Besiktas în Ghencea,în care Steaua trebuie sa se lupte pe viata si pe moarte cu o echipa turca în revenire de forma.Desi sunt trist pentru nerealizarea visului de a veni de la Parma cu un rezultat favorabil,nimic nu ma împiedica sa spun ca sunt mândru ca sunt stelist.FORZA Steaua ! Nimic nu-mi poate clinti încrederea ca ne vom califica .